Il stiti pe-ala blond si barbos care bocane tot timpul din picioare, le stie pe toate si care mai are putin si face o jumatate de veac si inca nu are carnet? Ei bine, de ieri are! Povestea despre cum si-a luat prima parte a carnetului v-am zis-o. A venit vremea sa va spun si partea a doua.
Treaba a inceput de cind si-a luat Permitt-ul, adica un fel de juma’ de carnet de conducere. Cum ar veni, ai voie sa conduci prin oras, prin parcare, pe oriunde sunt sosele DAR numai insotit de cineva care are carnet. Adica eu, prietenii, seful si oricine a avut inconstienta de a-l lasa pe Soso la volan. Glumesc, desigur.. Si a studiat Soso, s-a documentat, cum il stiti, a invatat, erau sa ne calce vreo 2-3 de citeva ori (dar nu inveti daca nu faci si greseli, nu?), cert e ca de o vreme incoace Soso era copt, numai bun de examinat si inrolat in sindicatul soferilor mici dar importanti. Numai ca nu a mai avut nimeni timp sa mearga cu el sa dea si examen. Sau n-a avut el timp. Caci, evident, si Americanii ca si romanii au la politia “Secretary of State” program de lauze, pina la 5. Cine gaseste doi oameni in America care sa-si poata potrivi programele in asa fel incit sa mearga undeva impreuna inainte de ora 7 seara sa mi-i arate si mie!
Ei, la sfirsitul saptaminii trecute avusesem o incercare care insa a esuat lamentabil caci a inceput sa ploua si, in plus, l-am enervat ingrozitor pe tinarul aspirant ca n-am vrut sa parchez masina acolo unde a zis el. Asa ca s-a suparat rau de tot si n-a mai vrut cu nici un chip sa mai faca nimic. Am facut stinga imprejur, injurind printre dinti, cu promisiunea ferma ca nu mai vin sa-l iau de nicaieri cu masina pina nu-si ia carnetul si ne-am vazut de treaba.
Dar vineri cind am ajuns acasa, dupa o saptamina intreaga de trezit la 5,30 si training la computer 8 ore pe zi, l-am gasit pe Soso trista-n prispa ca ar fi vrut sa mearga sa dea examen dar nu gasise pe nimeni sa-l duca. Asa ca mi-am schimbat tinuta bussines casual cu una casual casual, ne-am aruncat in masina si-am purces pentru a doua oara si-ntr-o viteza nebuna catre locul cu pricina. Am ajuns la acea ora cind toti se uita la tine sa te stringa de git nu alta, cind toti angajatii stau aproape cu gentile pe umar si se uita la ceas asteptind sa se faca uichend sa se duca naibii la popcorn-ul, copiii, canapeaua, televizorul si ce mai au pe-acasa.. Cu farmecul binecunoscut al lui Soso, insa, am reusit sa ne strecuram si noi ultimii pe lista de examen pentru ziua respectiva. Spun “noi” pentru ca, desi eu nu am fost implicata direct in procesul respectiv, am contat (zic eu!) cam tot atit cit conteaza echipa de suporteri la meciurile lui Rapid.
L-am condus pe Soso pe ultimul lui drum de “nesofer” pina la locul de unde venea sa-l ridice doamna foarte imbufnata care l-a examinat, i-am dat ultimele sfaturi (nu uita sa-ti pui centura, nu uita sa semnalizezi, nu uita sa opresti la orice stop sign si daca incepe ploaia sa aprinzi farurile), l-am imbarbatat cu vorbe diplomate gen “hai ma ca nu-i asa greu, toti prostii sunt in stare, n-o sa fii tu?” si am asteptat pe bordura cuminte si increzatoare, ca orice sotie iubitoare.
Ei bine, am reusit! Soso al nostru nu numai ca a luat examenul dar s-a imprietenit si cu doamna imbufnata care nu mai era imbufnata cind s-au intors din calatorie. Nu stiu ce i-a zis, ce i-a facut, cert e ca i-a dat si carnetul si i-a trecut si tifna!
L-au pozat, i-au dat carnetul si ne-au dat pe usa afara.
Seara s-a terminat desigur cu o sedinta extraordinara extinsa unde consiliul de stat a aflat intreaga poveste in cele mai mici amanunte, s-a redactat si trimis un comunicat la cele mai importante agentii de presa si s-au trecut din mina-n mina diverse beri precum si noul carnet al lui Soso impreuna cu felicitarile de rigoare.
Concluzia a serii a fost una singura: acum putem sa-l facem si pe Soso sofer de limuzina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu