sâmbătă, 17 iulie 2004

Doi romani fericiti si-un concert

Cine n-a vazut un concert cu Madonna in viata asta a trait degeaba!

Auzisem eu ceva de genul asta dar mi-am zis “niste snobi, asa zic toti aia de se inghesuie la toate concertele fara discriminare, ca au auzit sau nu de ala de cinta, gen Cesaria Evora!”.. Dar luni pe la prinz, cind ne-a sunat Braila sa ne intrebe daca nu vrem 2 bilete cadou la concertul cu Madonna am zis “Okay, hai s-o facem si p-asta.. daca-i gratis, cu placere! Asa, macar de dragul Luminitei..”

Asa ca iata-ne pe noi doi ca doi extraterestri, luni seara, la ora 7,30 pm in fata la United Center, downtown Chicago, sprijinind peretii la o ultima tigara pentru nu stiam cit timp, asteptind sa vina cineva sa preia responsabilitatea aparatului foto cu care ne-am carat degeaba pina acolo. Caci scria mare pe bilet no foto/no recording.. iar la astia cind scrie no foto inseamna ca nu intri inauntru cu aparatul foto si nu incape loc de negocieri..

Dupa ce am dat camera din mina-n mina pina-n fund la domnul Dan (noroc ca avea o cursa cu limuzina chiar la fata locului) am pus mina pe bilete si ne-am facut loc printre tot soiul de personaje, de la homosexuali, travestiti si dame de companie pina la pustoaice de liceu (si poate chiar mai mici), doamne si domni civilizati, avind ca numitor comun tot felul de obiecte branduite Madonna. In special tricouri.

Ei.. si am intrat in sala.. eu am zis ca e un fel de Polivalenta mai mare. De fapt, e un fel de vreo 5 Polivalente, muult mai mari. De altfel, Soso a cazut in admiratie si nu mai avea mult pina sa pupe pamintul la intrare, ca intr-o biserica, cind s–a lamurit unde a intrat si anume in “casa” lu’ Chicago Blackhawks (hochei) si Chicago Bulls (basket), aici a jucat Michael Jordan si alte chestiuni care imi scapa, din ratiuni femeiesti, desigur.

Adevarul e ca “Polivalenta” de mai sus avea cam 30.000 de locuri iar de la inaltimea penultimului rind unde aveam bilete –mai ca dadeam cu crestetul de tavan- e intr-adevar impresionanta. Impresionanta si inca 2 feets..

La ora 8 fara ceva (concertul fiind anuntat pentru ora 8) cind am intrat noi era sala pe sfert plina. Drept pentru care mi-am pus serios intrebarea daca nu cumva, ca-n bancul cu Rashela, de fapt EU port ghinion si ca in toti anii cind am participat activ la tot felul de evenimente, ele erau foarte bune doar ca lumea nu venea din cauza mea. M-am linistit insa caci concertul a inceput, romaneste, abia la 9 fara un sfert iar sala era plina ochi. Trei’jde mii de oameni care au inceput sa urle ingrozitor si sa aplaude. Scena, care parea mica in comparatie cu sala, am vazut-o mai bine la sfirsit, ar fi facut sa roseasca orice organizator de concerte cu Singer&Klinger comp in frunte. Doua ecrane mari acopereau initial scena. Alte 3 erau in spate, unul foarte mare chiar pe centru, alte doua mai mici, care coborau in momente cheie. Imaginile fiecaruia se suprapuneau si se completau in diverse contexte. Concertul a inceput cu proiectia unor imagini pe marele ecran mobil si cu madama cintind de undeva din spate.. sau poate era o inregistrare? Montajul, imaginile, sunetul si cele doua ecrane care s-au despartit la un moment dat dind la iveala scena, plus celelalte trei pe mine una m-au lasat muta. Caci una e sa vezi la televizor niste chestii si alta e sa fii acolo, in zeama. Plus 30.000 de oameni care vuiau.

In rest, e greu de povestit un concert, e ca si cum ai povesti o reclama sau un videoclip! Doamna respectiva se respecta (ceea ce stiam!) drept pentru care lucreaza numai cu profesionisti. Domnii dansatori, doamnele dansatoare, trupa din spate (doar nu credeati ca a cintat pe negativ?!) sunetistii, luministii, baiatul sau echipa care a facut montajele video care au insotit spectacolul, badigarzii de la poarta, popcornul de 5$, nici unul n-a fost luat de la reduceri. Iar Madonna, care noi nu ne asteptam sa se omoare cu cintatul, a fost totusi o mare surpriza. Domnilor, doamnelor, contrar aparentelor Madonna cinta!! Mai mult, singura pe scena, doar cu o chitara (stie si vreo 2-3 acorduri, atita cit ii trebuie), imbracata in gen uniforma militara Americana, a tinut sala intr-o mina.. caci cu cealalta tinea microfonul. Pentru cunoscatori: nu s-au folosit nici o clipa mizerii din alea de se pun agatate la ureche, gen hands-free, tot timpul a avut un microfon in mina, mai putin atunci cind in ea avea o chitara sau a fost legata de miini si de picioare pe un scaun electric (da, desigur!)..

Pe linga marile ei hituri, a “performat” si numerele favorite, cintind tot felul de chestii dubioase, de pe ultimele albume probabil, vreo 2 nici nu le-am recunoscut, probabil erau de pe cel mai recent. Oricum, am fost surprinsa sa vad toata pustimea in delir cintind in picioare “Like a virgin” sau “Like a prayer”, cele mai de succes din toata seara, piese care au fost prin topuri pe vremea cind jumatate din cei prezenti nici nu erau nascuti. De asemenea, una din marile surprize ale serii a fost Madonna cintind “Imagine” a lui Lennon, asa sa vada lumea ca mai stie si ea cultura si poate sa cinte si cover-uri. Cred.. N-au lipsit momente firesti pentru caracterul ei, cum ar fi cel dedicat –probabil- lui Guy Ritchie, cu tot “tacimul” imbracat in fustize scotiene dansind pe marginea scenei in freamatul gagicilor norocoase de-acolo de la 740$ biletul, cu un domn distins cu o caciula mare si o fustita mica, cintind la cimpoi sau cele nu stiu cite strofe cintate in idish, asortate cu imagini pe masura.

Asa ca s-a cintat, s-a urlat, s-a aplaudat, s-a schimbat Madonna de vreo 3 ori, scena de vreo 4, s-a mimat un razboi cu arabii si s-a facut misto de Bush, montajul la “American Life” terminindu-se cu Saddam pupind pe Bush pe obrajori.

Concertul a tinut fix 2 ore, timp in care n-am avut curajul sa plec nici pina la toaleta, si s-a terminat brusc. Madonna a zis ceva gen “thank you”, s-a terminat piesa, s-a tras “cortina” improvizata din cele doua ecrane si-a plecat. A aplaudat lumea, s-a scandat, s-a urlat.. nimic, nu s-a mai intors. Nici tu bis, nici tu revenire la scena, nici tu o maslina, o atentie, o multumire, o plecaciune.. nimic! La revedere si bonjour! Ne-a “pupat pe toti cu ranga peste dinti” si-a plecat!

Am strigat si noi la sfirsit “Bineee ma, Madonnooo!” dar nu cred ca ne-a auzit..

De-atunci, Madonna a mai avut inca trei concerte in acelasi loc, tot in downtown, toate cu casa inchisa. Dar cea mai mare problema a noastra a fost ca tot cautind pe internet locatia respectiva si mai ales cum ajungem acolo am dat peste programul cultural din urmatoarele saptamini ale frumosului oras unde ne petrecem zilele de o vreme incoace. Saptamina asta vine Eric Clapton, saptamina viitoare Van Halen si Barenaked Ladies cu Alanis Morrisette, peste doua saptamini Metallica si Linkin Park, mai incolo Phil Collins si tocmai am ratat un concert cu Sting si Annie Lennox, plus unul cu Alice Cooper. Nu i-am mentionat chiar pe toti ca m-am plictisit sa-mi amintesc. Nu mai zic ca in septembrie incepe festivalul de jazz (pentru cei care inteleg despre ce vorbesc), gratis, ca e in parc..

Asa ca pe noi ne scuzati, mergem sa mai muncim putin, sa facem niste bani. De bilete, de bere si de popcorn, dupa caz. Ca noroc sa ne mai invite cineva gratis nu stiu daca mai avem..

17 iul 2004

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK