Iata-ma, la nici 3 saptamini dupa ce m-am angajat cu surle si trimbite la mega-jobul de carator de haine prin magazinul familiei noastre, supranumit Sears –Good life, great price!- ca imi dau demisia scurt la nici o zi dupa ce am primit primul check.
Si uite cum, dupa 5 ani, cind aproape prinsesem radacini si imi crescuse iarba in jurul biroului in Alma Artex, ca incep sa schimb joburile o data pe luna!
Si pentru ca toate se intimpla cu un motiv, de data asta motivul se numeste Marriott. Toata lumea auzit de Marriott! Dupa un interviu ratat la aproape 2 saptamini dupa ce ne-am mutat aici, la insistentele Cristinei, si in lumina ultimelor evenimente (caci toti oamenii angajati atunci si-au dat demisia sau n-am mai aparut pur si simplu) am mai aplicat o data. Dupa ce am trecut prin trei interviuri telefonice am fost chemata la interviul face-to-face intr-o frumoasa dimineata de miercuri. Am trecut prin furcile caudine, si anume prin alte trei interviuri cu trei manageri diferiti care mi-au pus cam aceleasi intrebari. Intrebarile sunt standard si se gasesc in orice carte din milioanele de carti care vind aici despre cum sa-ti gasesti jobul perfect. Iar raspunsurile le avem pregatite mai demult de cind m-am lamurit eu cam cum vine treaba pe la astia. Am mai pus de la mine asa pe ici pe colo, le-am povestit despre minunatele lucruri pe care le-am infaptuit la “Warner Romania” de toti au ramas cu impresia ca o data cu plecarea mea, se va darima firma. Dar.. important e ca i-am impresionat. Si i-am facut sa rida. Ba, mai mult, mi-a fost remarcata engleza, insa ramin inca cu senzatia ca remarca a fost la misto.
Oricum, cert e ca o data ce m-au sunat sa ma anunte ca sunt fericita cistigatoare a unui loc, in picioare, ce-i drept, dar in primul rind, la hotelul Marriott O’Hare, m-am dus glont la Sears si mi-am pus demisia pe masa. Un coleg American, casier acolo, m-a intrebat aproape nervos cum naiba am reusit sa intru la Marriott ca el se chinuie demult dar nu l-au ales. Mi-a stat pe limba un raspuns perfect romanesc gen “cicirica, vintul bate dincotro pe-a cui...” dar mi-am inghitit limba ca m-am gindit ca nu gusta gluma, am facut stinga imprejur pe calciie si-am plecat. Cred ca nu mai calc in viata mea intr-un Sears, desi tocmai mi-a venit cardul de discount.
Oricum, mi-am facut frumos un alt drug test, m-am pus la tol festiv, zis si bussines casual, si m-am dus azi dimineata la 8 la Orientation. Un fel de training.
Cam acelasi lucru pe l-am facut si la Sears decit ca mult mai civilizat. Pentru ca suntem fericiti cistigatori si pentru ca am fost cuminti am primit cookies, cafea, suc si apa pe tot timpul training-ului si am mincat de lunch. Desigur, la sfirsit, am transmis complimente bucatarului pentru supa minunata. Asa cum se cade si e civilizat intr-un loc ca Marriott.
Orientation-ul a durat aproape 8 ore de-mi iesise parul prin caciula, plus ca obosisem sa fiu atenta tot timpul si sa inteleg ce se vorbeste caci eram singura cu engleza la nivel de 5 ani. Dar nu m-am panicat ca, oricum, ce n-am inteles imi explica Cristina care abia asteapta sa ma antreneze. In afara mea, la training au mai fost doua negrese, un mexican la a doua generatie si o bulgaroaica. Negresele au facut repede o gasca iar eu, din spirit de fronda est-european, m-am solidarizat cu bulgaroaica. Oricum, dintre toti, singura care parea ca intelege ce-i cu ea pe lumea asta era bulgaroaica. Fata desteapta, venita aici de vero 5 ani, vorbeste aproape perfect engleza, nu are accentul ala urit al slavilor, ca-s rusi, bulgari sau polonezi. In rest, toata lumea foarte nice, de obosisem de atita “oh, sorry”, “oh, thank you”, “oh, that’s nice”. Apropo, au Americanii astia un tic verbal –ca altfel nu pot sa-i spun- si care se cheama “Thank you, I appreciate!” care ma scoate din sarite. Suna atit de fals incit iti vine sa-l pocnesti pe-ala de-ti zimbeste cu replica peste ceafa. Dar daca spui cuiva, American, chestia asta, se dubleaza de placere.
Revin, am vizionat niste filmuletze foarte instructive, unele chiar interesante, gen Discovery Channel, despre istoria Marriot-ului si am citit despre cum merg lucrurile, cine e Marriott, ce hoteluri si resort-uri mai detine si intre ce ani a domnit seniorul. Mort acum.
Totul mult mai relaxat si mai putin politienesc decit la Sears. Nu mi-a aratat nimeni camerele de luat vederi si nici nu mi s-a explicat asa, pe fata, sa nu fur, sa nu injur, sa nu mestec ciunga, sa pirasc pe altii etc. Obrazul subtire cu cuvinte fine se tine. Alt nivel, alti oameni, alt caracter.
Oricum, in continuare toata lumea este nice, ca si cum nimic in lumea asta nu le poate umbri bucuria de a fi lasati sa munceasca, sa serveasca patria si sa-si toace banii la shopping-uri de uichend.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu