duminică, 28 martie 2010

American Talcioc

..sau cum se vinde in America o masina in 4 ore.

Talciocul, asa cum il stim noi inca exista si in America. In fiecare simbata si duminica, de primavara pina toamna, oamenii isi arunca-n traista ce le prisosteste prin casa si isi depun comorile la soare pe una-doua masute vintage in zone special amenajate, in principiu parcari. Politia ingradeste zona, dirijeaza circulatia si intervine daca se intimpla ca doi amatori de frumos sa se incaiere pentru un sfesnic ruginit sau un vinil cu BeeGees.

Eu, care sunt din neam de iubitori de talcioc, crescuta in miros de mici printre asa-zisele tarabe de la Vitan, am fost in culmea fericirii cind am cumparat cu $5 primul cuptor cu microunde iar cu $20 primul aspirator american. In timp entusiasmul s-a curbat usor, fiindca pretentiile au crescut nemasurat, direct proportional cu nivelul mediu de viata, pe cind talciocul a ramas la fel ca-n Romania. Asa mi-am dat seama ca original talcioc mi-a ramas mic.

Noroc ca, asa cum spunea un intelept, America e acolo unde gasesti 50 somethings of anything. Asa am descoperit versiunea Talcioc 2.0, desigur online. Spre deosebire de fratele mai in virsta, Craigslist e un loc virtual unde lumea isi scoate la aer tot ce altfel ar arunca. Am ris, am glumit si n-am parasit incinta la citeva chefuri unde s-a discutat, printre altele, cit e eBay de fensi, cool si awesome, pina intr-o zi..

In ziua aceea am realizat ca tocmai ne mutam intr-o saptamina si canapeaua nu se preteaza noului apartament. Am facut poze artistice, cum numai o fata de fotograf amator poate face, pe care le-am postat impreuna cu un mesaj impanat cu tehnici de vinzare invatate pe siturile de CV-uri si.. in doua ore am ramas fara nimic in sufragerie. Ha-ha, am ris atunci, am avut noroc. A mai trecut ceva vreme si citeva miliarde de anunturi pe Craigslist, si intr-o buna zi ne-am gindit ca parca ne-ar trebui spatiul pe care-l ocupa televizorul, fiindca tocmai am cumparat unul nou si n-avem unde sa-l invitam sa ia loc. Din nou am apelat la Craig si, din nou, in doua ore am ramas fara televizor. Omg, am zis, ne aflam la marginea unei gauri negre care inghite orice, oricum si la orice valoare, atita vreme cit straluceste si se prezinta doar un pic sub pretul pietei. Eu, cum ziceam, neam de chilipirgiu, deja incepusem sa adun ca o furnica de prin casa chestii nefolositoare care incurca traficul, sa hranesc monstrul cu ele. Am fost oprita la timp de un om de bine.

Toate bune si frumoase pina intr-o dimineata de vineri cind m-am suit (vorba vine “m-am suit”, duh !) in micutza rosie si-am inghetzat ! Mi-a stat inima cind am vazut crapatura care se ivise in parbriz, nu stiu cum. Direct la spalatorie m-am oprit, unde am lustruit-o prin toate locurile in care nu-mi intra mina prin tabla ruginita. Apoi am dat afara doua aspiratoare de gunoi si o galeata de praf de prin colturi. Pusa la punct, i-am facut ultimele poze artistice si am anuntat online ca o marit, pina nu crapa de tot. N-am apucat sa ma razgindesc fiindca in 10 minute aveam deja doi amatori. Dupa 2 ore alti doi insi se bateau pe ea. Dupa 4 ore era vinduta, la pretul cerut, fara negocieri.

Cred ca am sa fac totusi bocceaua aia cu lucruri nefolositoare de dat.. Intr-o zi cind sunt singura acasa. Devine fun!

luni, 15 martie 2010

De la Marginea Terenului

Cred ca exista undeva foarte aproape de imbobocire nu concept nou: de cetatean al lumii. Unii s-au unit ca fratii intr-o UE, unii mai mult ca altii, ca asa-i in viata, nu suntem chiar toti egali. Americanii, deja inruditi cu tot pamintul, se infratesc acum incet-incet, cu fiecare cutremur, cu aproape toata lumea. Cu unii chiar de bunavoie.

Ideea de mai sus are, evident, o poanta. Ma consider un cetatean al lumii, chiar daca nu ma dau neaparat in vint chiar dupa totii fratii mei. E vorba doar de un sistem de referinta diferit, carora cineva mai elegant i-ar putea spune cultura, cu sensul de obiceiuri, nu de cite carti ai citit. Imi plac micii si zacusca si pizza si sushi insa nu maninc decit la ananghie chestiuni mexicanesti sau indiene. De-aici pornind, o intrega lista de lucruri pe care nu le plac si oameni pe care-i ocolesc.

In aceasta ipostaza si de la inaltimea intelepciunii si modestiei care ma sufoca, ma prefac ca invat cite ceva de la orice domn sau mojic de care ma impiedic in drumul inspre si dinspre serviciu, precum si intre cele doua puncte foarte materiale. Asadar, relatez in direct pentru oamenii care nu le stiu deja pe toate, cum se vad cele doua echipe de aici de la jumatatea terenului, la scuipatul fileului, la mijloc de codru des, yes-yes.

Imagineaza-ti pentru o clipa ca esti american. Asta inseamna ca functionezi in urmatorul sistem de referinta. Te-ai nascut intr-o tara despre care oricine a auzit si are o parere. Cind erai mic mama iti facea pancakes iar tata grilled cheeze. Ca sa te joci cu copii vii, parintii organizau play dates. Mergeai la bunici in Florida si nu puteai sa intri in nicio discoteca din Miami sau sa cumperi alcool de la benzinarie. Vara erai trimis la summer school, ca poate nu ti-a ajuns scoala tot anul. Cind ai implinit 16 ani ti-ai luat carnet si ai preluat masina cea mai jerpelita a familiei. Ai terminat liceul si parintii te-au trimis la college. Ziua mergeai la scoala iar seara si in weekend lucrai la McDo, pentru bani de benzina si iarba. Cind ai implinit 21 de ani ai incetat sa mai bei alcool, ca nu mai avea niciun haz fiindca nu mai era interzis. Dar ti-ai gasit un un job mai banos, de barman. In general visul ta de american, e un inel cu diamante, bani, o nunta ca-n povesti, bani, casa cu piscina la ocean si casa cu jacuzzi la munte. Si ploaie de bani pe muzica de David Guetta. Si bani, desigur. Motiv pentru care te-ai mutat de 3 ori pina la 25 de ani. Apoi o data la 2 ani, cind esti promovat, in alt oras, alta companie. Schimbi casa, masina, prietenii, circiuma din colt, tabieturile. La 30 de ani ai portofelul plin de poze cu cei doi copii care iti confirma statutul, o masina scumpa si un mini-van plin de par de ciine. O data pe an un fotograf profesionist face 100 de felicitari cu fetzele voastre fericite de familie perfecta, felicitari pe care le trimiti mai ales dusmanilor de Craciun. Apoi te muti inapoi in Florida, tot pe coasta de vest, ca e mai liniste. Intre timp ai mari sanse sa nu fi calatorit niciodata dincolo de ocean, sa nu fi citit decit ziare americane si sa nu te fi uitat decit la Dancing with the Stars, sa crezi ca tara ta e cea mai misto si oamenii ei cei mai isteti. Fiindca parintii asa te-au invatat, ti se pare groaznic sa musti din sandviciul altuia, sa-ti imprumuti lucrurile, sa dai un raid cu masina unui coleg, sa imparti o guma de mestecat, sa spui ce gindesti deoarece nu poti sa nu fii complet si perfect politically correct. Intr-o zi devii senil, te muti la casa de batrini, joci bingo cu noii prieteni si lasi intreaga avere Crucii Rosii.That’s All, Folks!

Acum, imagineaza-ti ca esti roman. Te-ai nascut undeva intr-un loc de care n-a auzit nimeni si lumea cu care nu te invecinezi te intreaba mereu de ce tu si prietena ta bulgaroaica nu vorbiti aceeasi limba. Vara te jucai pe asfaltul fierbinte din fata blocului, ori la tara la bunici unde sugeai lapte direct din vaca sau tuica cu furtului din butoi. Mergeai cu parintii la Mamaia si in excursie cu scoala la Minastirea de la Putna. La majorat ti-ai luat degeaba carnet ca nu apucai sa pui mina pe singura masina a familiei, asa ca fumai pe batatorul de la coltul blocului cu prietenii. Si beai bere la jumatate de litru cumparata de la alimentara, unde nu-i pasa nimanui daca esti major au ba. Visul tau era sa stringi bani sa-ti cumperi un Tico, sa te angajezi la banca si sa pleci vara la Nisipurile de aur. La care s-au adaugat mai apoi simbatele in mall la Cotroceni si ploaie de bani pe ritmuri de manele. Fara niciun efort, nu te-ai mutat niciodata mai departe de 3 statii de metrou de parinti si nici n-ai fost mai departe de Budapesta. N-ai citit decit presa locala si nu te-ai uitat decit la Protv. Visezi cu ochii deschisi seara la Dansez pentru tine. Cind erai mic ti s-a spus cum cum te tragi din daci si romani, cum tu ai fost primul aici si cit esti de ciumec fiindca limba ta e o comoara in adincuri ingropata, noi cersim din poarta-n poarta. Cind esti tinar ii urasti pe aia batrini, ca nu te lasa la chef pina dimineata, ca nu iti dau bani de bere si ca iti cer locul in tramvai. Cind devii batrin ii urasti pe toti fiindca nu au mincat salam cu soia si nu stiu ce-i greul. La 50 de ani iti faci cadou un loc de veci pe care il ingrijesti pina mori. Apoi cazi in grija unui copil care te ingroapa cu ultimele economii. The End!

Dar ce zic eu?.. Noi suntem intotdeauna aia destepti care avem dreptate, de oriunde am veni si oricine am fi.

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK