duminică, 15 februarie 2009

Limba mea e o comoara

“Pamintul, pamintul de sub talpile noatre. […]Gasim pamint pe care sa ne statornicim. In India, in locul acesta obsedat de loc, a-apartine-locului-tau, a-ti-cunoaste-locul, ni se acorda de cele mai multe ori un loc, si asta este! fara argumente, accepta si mergi mai departe. Dar (…) nu am putut accepta acest lucru, noi ne-am dislocat. Printre marile conflicte ale omului- bine, rau, rational/irational etc. – exista si un puternic conflict intre fantezia numita Acasa si fantezia numita Departe, intre visul radacinilor si mirajul calatoriei.” Salman Rushdie - Pamintul de sub talpile ei

Pina sa ma dau de trei ori peste cap si sa ma prefac in (aproape) americanca, am avut asa un sentiment cu ochii rotunzi si umezi ca toti scriitorii, cit ar fi ei de universali, au scris – clar!- in limba romana. Cu putin mai multa bunavointa (sau ignoranta?) as fi putut crede chiar ca au scris pentru mine, special. Dovada ca nu sunt singura care gindeste asa e babutza din avionul cu care m-am intors din vacanta. Batrina cu papornita si cu batic s-a straduit sa faca conversatie cu mine si cu jumatate de avion in bulgareste, neveniindu-i sa creada ca nici daca vorbeste mai tare tot nu intelege nimeni o boaba.
Deci, cum spuneam…
Cind am ajuns in America vorbeam engleza exact la fel cum vorbeam si mandarina. Doar ca parca mai intelegeam cite ceva pe ici pe colo, un pic mai mult decit inteleg din rusa pe care am studiat-o timp de 7 ani. Vorba vine ‘studiat’, puah!
Primele semne ca cineva nu intelege o boaba din ce zici: zimbeste larg, da din cap afirmativ si intelegator, si daca pui o intrebare de genul “alba sau neagra, tu ce crezi?” iti raspunde cu cel mai entuziast DA posibil. Asta la incepatori. La avansati se da un raspuns evaziv, ceva ce s-ar potrivi la orice. Gen:
- Cum te cheama?
- Hmm. Poate.. I don’t know ce sa zic!..
Fiindca mi s-a intimplat sa cad in ambele categorii si –evident- in amble capcane lingvistice, m-am julit in penibil si mi-am dezvoltat o noua strategie: ochii mari, batut din gene, intrebat senin: huh, ce-i aia?
Sa se ridica cortina!
Printre cele mai interesante experiente au fost primele luni la Marriott. In fond, la front desk ai de-a face cu oameni tot timpul. Ei vor, ei cer, se pling, doresc, au nevoi, povesti de spus, nervi de varsat. Intr-o extrema e cucoana care a batut cu pumnul in masa si a cerut pe cineva care vorbeste engleza cum trebuie (motiv care i-a atras surghiunul in aripa cea mai indepartata a hotelului, intr-o frumoasa camera intre lift si masina de gheata, cu priveliste catre autostrada). In cealalta extrema polarizeaza restul de 95%, sute de oameni pe zi. Fiecare cu cite o cerere, intrebare sau comentariu care imi ridica o sprinceana. Cred ca un examen de fund de ochi in asemenea momente ar dezvalui compilatorul si scannerul lucrind febrile, cautind in baza de date o explicatie rationala, un sens la ce mi s-a cerut. Ei bine, dupa o munca istovitoare si fara rezultat zimbesc si zic: schiuzmi? Cu alte cuvinte: come again?! De cele mai multe ori asa-zisul interlocutor spune acelasi lucru cu aceleasi cuvinte.. damn it, saracie mare in dictionare, cu criza asta nici de sinonime nu le mai arde americanilor. Si-atunci ridic un deget: just a second! Ma reped la prima colega: asta zice ceva dar stii ce-i haios? Habar nu-nteleg tocmai esentialul! Fata ride si imi rezolva problema. Toti rid si ma mingiie usor pe crestet. Eu zimbesc timp. Cortina cade. Aplauze.
Scena 2.
Cineva suna si zice: Can I have a #$@&%# in my room? A.. WHAT?? zic eu dar prea tirziu ca deja am inchis telefonul. Asa ca am doua variante. Ori zic ca Plesa: sa se duca cineva acolo sa-i duca aia lu’ ala. Sau cer ajutor: ala a comandat o sticla de vin si mai vrea ceva dar nu stiu ce… ah, zice colega, vrea un desfacator! Duh!! Desigur ca desfacator, ma bat cu palma peste frunte! Ce-ar fi putut sa vrea, un crocodil de plastic pe care cind il apesi pe burta vomita cuburi de gheata??
Scena 3 (Se petrece in prezent.)
Oameni cu priviri inteligente ma inconjoara, sedinta, se vorbeste de trendul general, de CTR si conversion rate, de buy-flow, strategy and tactics, customer acquisition, challenges and shit! Si in toata aceasta concentrare se aude un glas cristalin: da’ ce-i aia squirelly? Se aud poc-poc cazind fetze si apoi toti rid in cor. Am intrat din nou in legenda.. De atunci, de fiecare data cind explica o strategie gen I kinda got these numbers out of my ass, seful meu foarte plastic in descrieri se intoarce si ma intreaba serios: you got that, didn’t you? Alo, domnu’, om fi noi de pe continente diferite, dar teoriile si strategiile le scoatem toti din acelasi loc, pe orice limba! E adevarat totusi ca, in functie de ce maninca fiecare, unele teorii miros a pansele, altele a rahat.. Dar asta e doar o chestiune de perspectiva, sau altfel spus, daca esti sau nu pe directia vintului.

vineri, 6 februarie 2009

Lectie de Emigrare

De la o vreme primesc tot felul de meiluri de la oameni care ma chestioneaza despre America, cit se cistiga, unde sunt mai multi romani, cum se ia interviul la ambasada, cine are dreptate.. Cred ca imi deschid un cabinet online de consultanta. Par simpatica, obiectiva si sincera, mi s-a zis! Ce mai, niciun avocat specializat in immigration stuff nu-mi poate tine piept! (Mda, exista si asa ceva aici).

Sa dai sfaturi care ar putea la un moment dat sa schimbe complet viata unui om e treaba grea, responsabilitate mare monsher! Asadar, ca sa nu gresesc sau sa ma repet chiar de la prima consultatie, precum si ca sa-mi consolidez reputatia (plus un pic de marketing), prima lectie despre emigrare o dau gratis la toata lumea. Asadar, asezati-va la locurili voastre sa vada si doamna grasa din spate, scoateti carnetelele si notati, ca pina apare filmul mai dureaza.

Titlu:
Lectie despre America - Cum sa emigrezi ca la carte

Publicul Tinta:
Dudes si dudettes care vor sa vada cum arata lumea de pe partea de vest a oceanului Atlantic.

Obiectiv:
Sa venim in intimpinarea celor de mai sus, sa le aratam:
1. Cit de misto si de realizati pot fi ca noi astia de succes.
2. Cit de nasol pot fi ca noi astia carora nu “ne vine bine america”.

Ipoteze:
1. Nu mori de foame decit daca ti-e lene sa mesteci.
2. Frica e pusa acolo doar ca sa nu plictisesti.
3. Vintul bate dincotro pe-a cui (beep) o sugi mai bine!

Conditii de Participare la Emigrare:
1. Sa nu fii legat ombilical de nimic acolo. Un ombilic netaiat e un ombilic cu fundul in doua luntri. Un ombilic cu fundul in doua luntri cade el singur in ea.
2. Sa ai o parerea suficient de buna despre tine si o finetze care nu transpare, ambele rezistente la impactul cu puterea de decizie a unui retard cu IQ-ul sub 70.
3. Sa intelegi ca atunci cind nu intelegi ce sa vorbeste desi intelegi cuvintele nu e neaparat despre tine. Asa cum, oricit de integrat ai fi, nu o sa prinzi american sa rida la bancuri cu Bula, amintiri despre crevetii vietnamezi din care se construiau vitrine art deco in Alimentara, sau Stela si Arsinel on demand.
4. Sa nu traiesti exclusiv printre romani. Asta poti sa faci si in Romania, nu e nevoie sa bati atita drum. Si apoi birfa, prostul gust si mitocania au fost repartizate fara discriminare si altor popoare, de fatza in orice imprejurare prin reprezentantii lor.
5. Cu cit esti mai tinar cu atit e mai usor si mai probabil sa uiti sa vorbeste romaneste complect. Daca nici macar nu stii sa scrii corect si mai bine, ai mari sanse sa te intelegi si cu restul de 90% din compatrioti!
6. Sa fii capabil sa NU fii in control tot timpul! E foarte obositor sa incerci sa convingi oameni care iti zimbesc fermecator in timp ce te refuza categoric si te arunca pe usa afara.
7. Sa nu clachezi nervos chiar de la primul handicapat caruia ii curge saliva in coltul gurii dar vorbeste engleza mai bine ca tine.
8. Sa nu crezi ca esti mai destept, mai simpatic sau mai smecher doar fiindca vii de acolo. Nu uita, aici sunt si evrei, greci, turci, polonezi, rusi, ucrainieni, chinezi, indieni si congolezi si toti cred ca pedigree-ul lor e cel mai semetz.
9. Sa pornesti din prima secunda de la ideea fixa ce e ceva definitiv. Daca privesti in urma, vrajitoarea cea rea si vocea lui Banica Jr. te vor chema inapoi iar dorul de merdenele si eugenii te va rapune, eventually
10. Sa inveti sa traiesti cu gindul ca 80% din tot ce ai fost si ai facut acolo nu conteaza. Nu ca ar valora ceva..
11. Pentru unii muma pentru altii ciuma! Emigrarea nu se recomanda decit celor care n-au ridicat din sprincene la punctele anterioare. Daca apar manifestari neplacute niciun doctor nu va poate ajuta. La primele semne de iritare, indigestie sau alergie, incetati administrarea. Cu cit insistati mai tare cu atit efectele secundare sunt mai profunde si mai greu de vindecat.

Celor care se indoiesc vreo secunda de seriozitatea chiar si a celui mai insignifiant gind mentionat mai sus: uneori un efort de gindire are ca singur rezultat doar un amarit de atac cerebral! Sau poate nici atit?

Tema pentru acasa (sau leapsa pentru cine se simte):
Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK