marți, 26 octombrie 2010

Libertatea, o chestiune subiectiva..

Cind eram mici si traiam intr-o tara comunista, America ni se parea o culme a libertatii si tolerantei. Ca doar primele cuvinte pe care orice american le invata (chiar inainte de oprah, coke & McDo) sunt Life, liberty, and the pursuit of happiness. Bine, ar mai fi dreptul de a purta arma sau dreptul de a fi timpit sau gras. Unii dintre noi inca mai traiesc cu aceeasi impresie: Romania - bad, America - good. Sau invers. Desigur, cei cu peste 4 neuroni lucratori per mansarda inteleg ca nu e chiar ca-n desene animate sau ca-n filme, bai ninja. Paleta de griuri se intinde de fapt de la roz bebelus pina la albastru P.T.A.P.

Aceste ginduri si altele pe care nu mi le mai amintesc le-am avut in urma unui schimb de experienta cu o colega de serviciu. Ca Fat-Frumos si zmeul ne-am luptat in traume din copilarie, la sfirsit trebuind sa ma declar infrinta. La puncte, dar orisicit! I-am povestit despre uniformele oribile din scoala, de bentitele si matricolele obligatorii, de fustele scurtate si camasile suflecate la mineci. De profesorii care predau programare fara calculator si geografie fara harta. Ea mi-a povestit despre aceleasi oribile uniforme facute de aceiasi creatori de moda anonimi care au supravietuit furiei mai multor generatii de traumatizati doar fiindca au ramas anonimi. Aceleasi reguli la lungimea fustei si intensitatea machiajului. Aceiasi profesori sadici, doar cu mult mai multe posibilitati. Iar peste toate astea vorbim de o scoala catolica, de maici, unde nu sunt decit fete, unde pedepsele sunt in bani si munca silnica in sala de masa (aka cafeteria) la raschetat ciunga de sub mese si banci. Ei, as fi putut mentiona trimestrul de munca patriotica din fata Casei Poporului, la cules papadii si smuls buruieni, sa vada tovarasul gazon englezesc cind priveste pe fereastra. Poate as mai fi putut aminti si orele de iarna cu paltoanele pe noi, dar cred se compenseaza cu diminetile in care ratam ora de romana ca eram prea obosita si ma opream sa ma dreg cu o cafea in bar sau dupa-amiezele in care, prea epuizata pentru inca o ora de mate, ma recompensam cu o bere la terasa in Cismigiu. Pentru asta nu ma iarta niciun american!

Nu e usor sa fii american, nu tu chiul de la ore, nu tu bere la tzap, nu tu fumat in curtea scolii cu maica staretza.. Parintii te pazesc ca pe moastele sfintei Filofteia, te duc si te aduc cu masina la scoala iar profesorii raporteaza cea mai mica abatere la babaci si te amendeaza sa te usture, cam cit banii de iarba pe-o saptamina. Si peste toate astea niciun baiat in clasa?!

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK