duminică, 15 februarie 2009

Limba mea e o comoara

“Pamintul, pamintul de sub talpile noatre. […]Gasim pamint pe care sa ne statornicim. In India, in locul acesta obsedat de loc, a-apartine-locului-tau, a-ti-cunoaste-locul, ni se acorda de cele mai multe ori un loc, si asta este! fara argumente, accepta si mergi mai departe. Dar (…) nu am putut accepta acest lucru, noi ne-am dislocat. Printre marile conflicte ale omului- bine, rau, rational/irational etc. – exista si un puternic conflict intre fantezia numita Acasa si fantezia numita Departe, intre visul radacinilor si mirajul calatoriei.” Salman Rushdie - Pamintul de sub talpile ei

Pina sa ma dau de trei ori peste cap si sa ma prefac in (aproape) americanca, am avut asa un sentiment cu ochii rotunzi si umezi ca toti scriitorii, cit ar fi ei de universali, au scris – clar!- in limba romana. Cu putin mai multa bunavointa (sau ignoranta?) as fi putut crede chiar ca au scris pentru mine, special. Dovada ca nu sunt singura care gindeste asa e babutza din avionul cu care m-am intors din vacanta. Batrina cu papornita si cu batic s-a straduit sa faca conversatie cu mine si cu jumatate de avion in bulgareste, neveniindu-i sa creada ca nici daca vorbeste mai tare tot nu intelege nimeni o boaba.
Deci, cum spuneam…
Cind am ajuns in America vorbeam engleza exact la fel cum vorbeam si mandarina. Doar ca parca mai intelegeam cite ceva pe ici pe colo, un pic mai mult decit inteleg din rusa pe care am studiat-o timp de 7 ani. Vorba vine ‘studiat’, puah!
Primele semne ca cineva nu intelege o boaba din ce zici: zimbeste larg, da din cap afirmativ si intelegator, si daca pui o intrebare de genul “alba sau neagra, tu ce crezi?” iti raspunde cu cel mai entuziast DA posibil. Asta la incepatori. La avansati se da un raspuns evaziv, ceva ce s-ar potrivi la orice. Gen:
- Cum te cheama?
- Hmm. Poate.. I don’t know ce sa zic!..
Fiindca mi s-a intimplat sa cad in ambele categorii si –evident- in amble capcane lingvistice, m-am julit in penibil si mi-am dezvoltat o noua strategie: ochii mari, batut din gene, intrebat senin: huh, ce-i aia?
Sa se ridica cortina!
Printre cele mai interesante experiente au fost primele luni la Marriott. In fond, la front desk ai de-a face cu oameni tot timpul. Ei vor, ei cer, se pling, doresc, au nevoi, povesti de spus, nervi de varsat. Intr-o extrema e cucoana care a batut cu pumnul in masa si a cerut pe cineva care vorbeste engleza cum trebuie (motiv care i-a atras surghiunul in aripa cea mai indepartata a hotelului, intr-o frumoasa camera intre lift si masina de gheata, cu priveliste catre autostrada). In cealalta extrema polarizeaza restul de 95%, sute de oameni pe zi. Fiecare cu cite o cerere, intrebare sau comentariu care imi ridica o sprinceana. Cred ca un examen de fund de ochi in asemenea momente ar dezvalui compilatorul si scannerul lucrind febrile, cautind in baza de date o explicatie rationala, un sens la ce mi s-a cerut. Ei bine, dupa o munca istovitoare si fara rezultat zimbesc si zic: schiuzmi? Cu alte cuvinte: come again?! De cele mai multe ori asa-zisul interlocutor spune acelasi lucru cu aceleasi cuvinte.. damn it, saracie mare in dictionare, cu criza asta nici de sinonime nu le mai arde americanilor. Si-atunci ridic un deget: just a second! Ma reped la prima colega: asta zice ceva dar stii ce-i haios? Habar nu-nteleg tocmai esentialul! Fata ride si imi rezolva problema. Toti rid si ma mingiie usor pe crestet. Eu zimbesc timp. Cortina cade. Aplauze.
Scena 2.
Cineva suna si zice: Can I have a #$@&%# in my room? A.. WHAT?? zic eu dar prea tirziu ca deja am inchis telefonul. Asa ca am doua variante. Ori zic ca Plesa: sa se duca cineva acolo sa-i duca aia lu’ ala. Sau cer ajutor: ala a comandat o sticla de vin si mai vrea ceva dar nu stiu ce… ah, zice colega, vrea un desfacator! Duh!! Desigur ca desfacator, ma bat cu palma peste frunte! Ce-ar fi putut sa vrea, un crocodil de plastic pe care cind il apesi pe burta vomita cuburi de gheata??
Scena 3 (Se petrece in prezent.)
Oameni cu priviri inteligente ma inconjoara, sedinta, se vorbeste de trendul general, de CTR si conversion rate, de buy-flow, strategy and tactics, customer acquisition, challenges and shit! Si in toata aceasta concentrare se aude un glas cristalin: da’ ce-i aia squirelly? Se aud poc-poc cazind fetze si apoi toti rid in cor. Am intrat din nou in legenda.. De atunci, de fiecare data cind explica o strategie gen I kinda got these numbers out of my ass, seful meu foarte plastic in descrieri se intoarce si ma intreaba serios: you got that, didn’t you? Alo, domnu’, om fi noi de pe continente diferite, dar teoriile si strategiile le scoatem toti din acelasi loc, pe orice limba! E adevarat totusi ca, in functie de ce maninca fiecare, unele teorii miros a pansele, altele a rahat.. Dar asta e doar o chestiune de perspectiva, sau altfel spus, daca esti sau nu pe directia vintului.

12 comentarii:

  1. Cred ca toti avem cate o intamplare de asta. Si eu lucrez la un hotel, cum ai lucrat si tu, si mai patesc sa nu inteleg ce vor clientii cu pretentii. Spre exemplu intr-o zi cineva mi-a cerut un "plunger". Ma uitam ca la avioane cu remorca. Managerul era prin zona si m-a ajutat, dar apoi a facut misto de mine de imi parea rau ca m-a ajutat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Apropo:
    http://www.youtube.com/watch?v=sZfBR5G8FZ8
    Salman a adaptat versurile acestei piese pt. U2, din cartea pomenita de tine ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. cum ziceam pe firmamentu' blogului: "patria mea este limba romgleza"..

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna...
    asa imi spun si eu, toti scriitorii ar trebui sa scrie in romana, asa cum noi gindim in romana...
    ma bucur de descoperirea blogului tau.
    toate cele bune!
    Flavius

    RăspundețiȘtergere
  5. @Ionela, dar ce este acela plunger? Intreaba un contabil neautorizat.

    @Dona, esti delicioasa, ca de obicei, ba parca din ce in ce mai :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Amalia,
    Plunger e dusfundatorul de w.c.-uri. Acasa noi in spunem "ventuza" dar nu mai tin minte cum am ajund la numele asta.

    Tin minte ca Larry King Live a avut o editie in care nu stiu care facea misto de Joe "the Plumber" si avea scris pe tricou ceva cu "plunger" si ma bucuram eu ca ma prind de gluma, ca stiam ce e aia plunger...

    Ionela

    RăspundețiȘtergere
  7. is funny tare fazele astea cu limba engleza, mai ales pentru mine care inca n-am trecut de faza de incepator spre mediu :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Chiar ca America e tara tuturor posibilitatilor, in Montreal n-ai putea lucra la Marriott daca n-ai stii ambele limbi. Eu cu franceza si engleza spre perfect si experienta de 5 ani in hospitality am lucrat la un hotel din zona aeroportului la inceput...pentru ca nu aveam experienta canadiana. Ai ales tara potrivita, mult noroc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Hahahahahha! functia te obliga sa fi politicoasa si sa spui 'skiuzmi? si nu What?, WTF? Come again?...
    Atotcuprinzatorul zambet fals din spatele tejghelei si politetea intinsa pana la absurd care ii socheaza pe romanii abia ajunsi la vest de atlantic, obisnuiti cu fete sictirite, cand cer informatii... :)
    Toata stima pentru umorul tau de calitate superioara Procter&Gamble.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ar trebui sa scoti o carte cu ce ai scris aici :)))))) Sau macar sa lasi pe altii s-o faca ..

    Heav a nais dei!

    RăspundețiȘtergere
  11. People, merci de alea-alea!
    multe de comentat, de raspuns..
    flaviuz - squirelly e un fel de cum era aia din Ice Age cu celebra aluna. Adica un fel de overprotective cu lucrurile care iti apartin, nu prea vrei sa le imparti cu lumea.. nu ca ar trebui:D

    paulvarahil -o iau ca p&g e de calitate superioara si am primit un compliment! Mereu m-am dat in vint dupa comparatiile cu multinationale.. merci frumos:)

    sceptik - gindeste-te ce orice gind pe care il ai l-a mai avut cineva inainte.. o carte chiar exista, hahaha! Poate intr-o zi o sa scriu si despre povestea cartii:)))

    the fly -thnx 4 the tip, me liked it!

    RăspundețiȘtergere

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK