vineri, 9 iulie 2004

Prejudecatile la control

America asta e un loc foarte ciudat. Gasesti pareri, judecati si educatii atit de contradictorii ca nu stii daca si cind sa mai deschizi gura sa-ti exprimi vreo opinie. Aici gasesc o tinara absolut oripilata ca o colega a facut avort iar cind vin acasa, la ora 9 seara, pe tv se difuzeaza un ditai documentarul despre cum se filmeaza un film porno. Cu lux de amanunte, nu prostii pentru minori cu Alba-ca-zapada si barza..

Aici vine fiecare cu ce are de-acasa, oriunde ar fi acel acasa si iti sta mintea in loc de consternare daca pui la suflet si asculti tot ce se discuta si se intimpla in jurul tau.

Pina mai deunazi aveam senzatia ca Americanii astia –de oriunde ar veni- sunt organizati si educati, atit cit poti educa pe cineva cu forta. Caci v-am povestit despre regulile de orice fel pe care nimanui nu-i trece prin cap, nici macar in gluma, sa le incalce. Ei bine.. acolo unde nu exista reguli, se duce naibii toata organizarea.. Caci mitocani mai profesionisti decit aici nu stiu si nu cred sa mai existe pe undeva. Poate acolo de unde vin. Lucrurile importante se “citesc” in detalii. Gunoierii “citesc” in gunoi. Eu m-am ghidat dupa ce ramine in urma lor in fitting room, adica acolo unde se probeaza hainele in magazin. Ei bine, inca sunt sub stare de soc si ma gindesc ca mama asta a mea m-a invatat prost. Mama, pentru ce sa fii civilizat si sa stringi firimiturile care-ti cad din gura cind vine mereu un fraier care ia si el un ban pentru asta si stringe dupa tine?! Oricum, iata un mod de a mai crea niste locuri de munca. Ma gindesc ca poate si asta face parte din plan.

Si, pentru ca tot ziceam de prejudecati, trebuie sa mentionez faptul ca cei mai mitocani nu sunt americanii ci natiunile conlocuitoare.

Revin, caci nu despre prejudecatile lor vroiam sa scriu ci despre ale noastre.

Am venit aici cu inima indoita. Soso pentru ca se temea ca nu gaseste brinza, eu aveam o problema cu ouale. Am descoperit ca ne-am stresat de pomana. Aici exista orice pentru oricine. Poate n-ati inteles, adica ORICE! Vrei brinza? De care? Romaneasca, bulgareasca, feta, americana, albastra, frantuzeasca, cu mucegai, fara mucegai, cu buline? Nici o problema! Numai sa stii unde sa cauti. Ouale sunt la fel ca in Romania, atita doar ca cursul ou-dolar e cu totul altul. Restul e istorie..

Nu mai trebuie sa va zic de suportul de banane, nu?

Am mai avut o problema, gindindu-ma ca venim intr-o tara care nu ne cunoaste si pe care poate parintii au invatat-o sa nu deschida usa la straini. Aiurea. Astia n-au nici o treaba, atita vreme cit iti vezi de treaba ta. Regulile sunt atit de stricte si toti sunt atit de panicati sa nu care cumva sa fie acuzati de discriminare incit chit ca nu stii limba si nu intelegi bine ce ti se spune esti pe picior de egalitate cu orice muritor American, nascut si crescut in spiritul celor sase steaguri (alea de pe parcul de distractii). In plus, cred ca nici Americanii get-beget nu intilnesc prea multi Americani in viata lor, doar daca nu stau la tara. Cit stau ei 4-6-8-10-14 ore la serviciu aud cel putin 7 limbi.. in afara de diversele versiunii ale limbii engleze.

Cind te angajezi nu te intreaba decit carei rasa apartii (alb, negru, galben sau spanish) si DOAR daca vrei tu spui citi ani ai, sexul, maritata, disponibila etc. Daca nu aplici pentru vreun job de fitze, nu conteaza nici macar ce scoala ai facut, poate –asa orientativ- doar nivelul maxim de scolarizare pina la care te-a dus capul. De fapt conteaza EXACT ce stii sa faci, ce-ai facut pina acum si cel mai important “ce ar spune fostii tai colegi despre tine daca i-am intreba”.

Zilele trecute am schimbat citeva vorbe prietenoase cu un coleg American. L-am intrebat daca e intr-adevar American, parea, ce-i drept, prea vorbea bine engleza ceea ce-i lucru rar dar vroiam sa ma asigur, sa nu ma lansez in vreo birfa periculoasa. Cind i-am zis ca este printre putinii Americani pe care-i cunosc n-a parut foarte uimit, mai mult amuzat. Pe de alta parte, o alta colega care mi-a declarat ca e poloneza ulterior am am aflat ca de fapt e nascuta si crescuta aici, e adevarat din parinti polonezi. Pai -i-am zis eu- deci esti Americanca! Nu, a zis, sunt poloneza!

Pai.. atunci eu ce sunt? Cred ca rominca.. Asta imi aminteste de prima zi cind am ajuns aici. Mai bine zis inainte sa aterizam, eram inca in avion, si o doamna draguta de meserie ne-a impartit zimbete, cico si niste fluturasi pe care trebuia sa-i completam. Nume, prenume, scopul si durata vizitei.. usor, stiam raspunsurile. Ziceam ca iau din nou nota 10 dar.. cind am ajuns la intrebarea “adresa” m-am blocat. Pai chiar asa, unde locuim? Pai in Romania nu mai locuim, tocmai ne luaram la revedere cu covor rosu si cor de bocitoare. Dar nici in America inca nu locuim! Si atunci ce trecem? M-a salvat de la o mare depresie tot doamna draguta care s-a prins ca emigrantii nu trebuie sa completeze fluturasul ala ci altul..

Cind am venit aici, aveam capul impuiat de povesti despre cit sunt de incuiati Americanii si de inculti si de ignoranti. Ei bine, si tu ai dreptate si tu ai dreptate. Americanii –cuvint ce defineste generic orice ins care locuieste legal in America- sunt atit de multi incit isi permit sa aiba de toate. Ca la raionul de sucuri. Au si incuiati, au si timpiti, au si inculti, au si din aia carora trebuie sa desenezi sageti sa stie pe unde sa mearga, au si baieti isteti care fac lucruri desptepte. Cum ar fi sa inventeze sagetile pentru timpitii de mai sus. Sa nu cada de pe strada!

Dar cea mai mare calitate a Americanilor este toleranta. Nicaieri pe unde am umblat nu am vazut priviri atit de linistite la tot felul de versiuni umane. Albi, negri, cocosati, handicapati, chinezi, tigani cu fuste (n-am vazut inca dar trebuie sa fie ei pe undeva!), pitici, obezi.. nimic nu-i mira si, mai ales, nu-i face sa te trateze diferit. Nici daca ar trece pe strada un individ fara cap nu s-ar nelinisti nimeni. E vreo rasa noua de emigrant, si-ar spune mintea lor in gindul ei.

De cind cu trainingul de la Sears, am inceput si eu sa ma obisnuiesc sa nu mai uit fascinato-oripilata la buzele enorme si rosii ale colegei sau la legumele din scaune cu rotile. Poate si obisnuinta.

Si mai au o calitate Americanii: ii lasa si pe altii sa faca. Nu stiu inca sigur daca asta se datoreaza lenei, educatiei sau obisnuintei, cert e ca loc pentru toata lumea e. Am intilnit Americani care lucreaza de 10 ani ca vinzator la Sears si care nu si-au luat niciodata o masina “pentru ca nu si-au permis!” Cum naiba sa nu-ti permiti sa iti cumperi o masina cind o poti plati in 3 ani si cu 100$ pe luna payment?! Adica salariul pe 4 zile, daca cistigi putin. Dar.. vorba aia: nu mincati? Ce bine, mai mult pentru noi!

E ca in povestea cu ciuperca, hai sa ne mai inghesuim putin sa incapa si romanii astia doi. Mai ales daca aduc si ei niste bani, platesc niste taxe, mai facem un razboi, niste alegeri, niste cercertari in domeniul dezvoltarii sistemelor de desfacut portocale, ceva-ceva tot o iesi de-aici!

9 iul 2004

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK
View Dona Eliescu's profile on LinkedIn