Dupa cum am intuit si in America exista oameni. Oameni prietenosi, desigur.
Dar acum am sa va povestesc despre prietenii romani, gasca cu care suntem aici in tabara permanenta O'Hare-Rosemont-Chicago. Pentru ca am gasit aici lucruri care ti se intimpla foarte rar si pentru care eu zic ca suntem printre fericitii norocosi emigranti. In paranteza fie spus norocul cu siguranta e al lui Soso caci il banuiesc demult ca ar fi calcat in acel lucru murdar in copilarie, altfel nu-mi explic norocul pe care-l are de fiecare data.
Habitatele care compun tabara noastra sunt asa cum spun povestile, cu pereti de carton (acuma nu va imaginati chiar un carton de dosar dar orisicit!) prin care se simt vibratiile celor 1543 de copii ai vecinilor de deasupra, bulgari cred.. Sa stiti, copii bulgari fac mult mai mult zgomot decit cei romanesti! Se aud tropaind galagiosi, impreuna cu parintii lor cit e ziua de lunga prin casa, pe scara, prin parcare.. Dar daca m-am obisnuit eu cu avioanele nu am nici o problema cu restul.. Cit tropaie inseamna ca sunt vii, au tabara lor!
Revenind la Tabara Noastra, trebuie mentionat ca aici am intilnit niste oameni care ne-au adoptat intr-o zi ca pe niste prieteni de-o viata. Ei au in comun citeva lucruri: sunt extrem de seriosi in tot ce fac, au o vointa extraordinara, o putere de munca infioratoare (unii muncesc mai bine de 12-14 ore pe zi), au o personalitate puternica si ..se iubesc unul pe celalalt. Nimeni nu-si inchide mobilul niciodata pentru ca nu stii cind are cineva nevoie de tine, oricine te poate suna la orice ora din zi si din noapte. In afara de noi si prietena mea, veniti cu Loteria vizelor, restul sunt “venit, placut, ramas”. Unul a luat o americanca venita in Romania sa se marite cu altul. Intr-o saptamina s-a insurat, a vindut tot ce-avea si-a venit aici. Altul a plecat intr-o tabara cind avea 20 de ani si nu s-a mai intors. Sau a venit cu gindul sa vinda hot-dog dar n-a mers planul, n-a gasit de lucru decit ca programator. In cazul extrem cu vaporul, in container, ca colegul nostru de apartament.
Pentru ei nimic nu mai e prea greu.. Intr-un cuvint "ridem, glumim dar nu parasim incinta”!
In aceasta componenta, din cind cind upgradati cu alte personaje adiacente, convietuim intr-o frumoasa simbioza. Cind gatim, gatim ca la cantina (sa nu uit sa-mi cumpar o oala mare, ca de sarmale!), in cantitati industiale pentru ca nu se stie niciodata cine si citi vin la masa. Suntem saraci, mincam doar somon (sef de sectie: Cami) si barbecue, gratargiu sef Cable guy.. Noi lucram la departamentul mincare de cartofi iar Cristina pe zona mincare de fasole. Traiasca polonezii cu neamul lor de biznismeni cu tot, caci datorita lor am reinventat mamaliga si salata de vinete. Americanca MegaPuf, prietena lui Cable Guy, nu a fost impresionata de MBS-ul (mamaliga cu brinza si smintina) made in Romania, e drept ca nu avea gust nici de hamburger, nici de barbecue, nici macar de chips-uri!! Dar cind l-a vazut pe Soso frecind la maioneza a picat de pe scaun. Maioneza e un lucru care se cumpara de la magazin, ea nu a vazut niciodata cum se face asa ceva. Dat fiind ca aici se cumpara cartofii congelati deja prajiti (numai 4 minute de incalzit la microunde) ma intreb retoric: oare o stii la ce folosesc cartofii?? Asadar, oprobiul public a condamnat-o pe MegaPuf la pedeapsa maxima: nu a mai vorbit nimeni decit romaneste in jurul ei! Sa-i fie rusine!
In rest, numai de bine..
21 mai 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu