luni, 10 mai 2004

Epopeea continua..

Fratilor, pe linga casa noastra, in afara de polonezi si bulgari traiesc si veverite. Da, veverite. Sunt peste tot, mai-mai sa calci pe ele, prin fata casei, in parcare, peste tot. Asta spune multe despre locul unde ne petrecem o mare parte a timpului, ma gindesc eu. Iar zilele trecute, pe marginea highway-ului (un fel de autostrada dar.. mai mare!) pasteau linistite doua caprioare! Sper doar sa nu ma intilnesc la ghena de gunoi cu un mare urs brun intr-o buna zi, caci nu pare la fel de distractiv. In concluzie, a trebuit sa bat atita drum pina in America ca sa vad o veverita vie, in carne si oase. Si -nu rideti!- sunt la fel ca alea de la Antipa, doar ca nu vorbesc romaneste.. Or fi comestibile, se intreaba sufletul de romana din mine?

Apropo, deunazi Braila a gatit -cu mine pe post de asistent- o superba ciorba de burta cum n-am mai mincat de multa vreme. Asa incit am chemat toti vecinii la noi pentru a consuma bunatatea la care am asortat o slibovita sirbeasca (din pivnita lui Braila de la coltul strazii) plus un vin de Tohani (pour les connaisseurs). Nici nu simti ca ai schimbat peisajul..

Apoi ne-am travestit in Americani si am fost la mall, cum ar veni la noi. De fapt chiar mall ii zice decit ca e putin mai mare decit cel din Bucuresti.. cam de vreo 20 de ori mai mare. Numai parcarea e cit parcul Titan. Am reusit performanta de a nu-mi cumpara nimic. Deocamdata orice costa mai mult de 10$ mi se pare risipa.. dar am descoperit un zacamint de tenisi linga care m-am legat cu lanturi pentru vreo jumatate de ora. Ieri am fost din nou in downtown si am gasit o parte din rai: unul din magazinele one dollar. Puah!! Toate prostiile pamintului (uite, am uitat sa ma uit dupa un suport de banane, parca mi-ar trebui asa ceva!), in special chestii de-ti folosesc in casa, fiecare pentru doar 1$. Binenteles ochiul meu de shoppingara profesionista a observat ca marea majoritate erau "made in china" dar ce conteaza cind le cumperi din buricul downtown-ului, nu? Am cumparat un desfacator de conserve care n-a functionat niciodata, apoi ne-am plimbat putin pe strazi, de data asta pe jos. Ne-am minunat de personajele intilnite. Multi trazniti, merg cintind pe strada, fluierind cit ii tin bojocii, la tot pasul te impiedici de cite un "orb" care cind te vede iti zimbeste hi miss, hi mister si iti intind un pahar de cola de McDo sa le pui un ban acolo. Ne-am dumirit si care-i business-ul adevarat: o parcare in downtown. Ne facem parcare atunci cind om creste mari caci cu doua ore de parcare iti iei o pereche de blugi.

In sfirsit am reusit sa gasesc o parte de Romanica si aici: soselele. Oameni buni, americanii au strazi ca la noi, mai putin craterele imense specific locale (cred ca sunt trade mark Romania, nu au bani americanii sa le cumpere!). In rest, troncane masinile de toate felurile pe orice fel de carosabil, de la aleea dintre blocurile noastre pina la highway-ul cu 8 benzi. Nimeni nu pare deranjat de chestia asta. Americanii astia ori sunt mai nesimtitori ori au suspensii mai bune. Oricum, masina pentru ei este un fel de anexa vitala, fara masina si social security number (un fel de CNP la noi) nu se poate trai. Daca n-ar fi problema cu parcarea ar merge cu masina si pina la vecinul de palier. Din cauza asta au simtit nevoia de a inventa tot felul de chestii care sa poata fi executate fara a-ti da jos fundul de la volan. O stiti pe-aia cu McDrive! Ei bine, aici se cheama drive-thru. Si.. totul e drive-thru. De la spalatoria auto pina la bancomate. Pe toate le poti rezolva in acest mod simplu, te poti si casatori in acelasi sistem. Deh, oamenii sunt grabiti, nu au timp de rochie de mireasa, de nasi, neamuri si alte lucruri desuete.

Date fiind cele de mai sus, in dorinta noastra de a intra in sistem, suntem in cautarea unei masini. De citeva zile stam pe net cu prietenii si cautam masini. Eu mi-as dori o masina mica si usor e parcat in oras (eventual una care sa incapa sub un jeep) dar e greu de gasit asa ceva intr-o tara unde toate sunt mari! Adevarul ca la cite cumparaturi faci o data iti trebuie ceva pe masura sa le transporti, nu?

Gasesti la mina a doua tot felul de exemplare, iti poti lua cu $2000 o masina chiar buna. Noi incercam sa gasim una mai ieftina, undeva sub $1500. Dar sa ne si tina caci eu sunt patita cu Olcitul lu' tata. Oricum, nu-mi e foarte greu sa ma imaginez cu masina in pana in mijlocul pistei de alergare catre cei n$ pe ora -cum v-am zis- de 8 benzi.

Din fericire (!?), americanii se tem ca de dracu de politie si nu prea depasesc viteza legala si nici alte reguli de circulatie caci amenda e cam cit salariu mediu pe economie al unei intregi scari de bloc din Romania. Si regulile de circulatie sunt destul de dubioase (unele dintre ele), cind ti-e lumea mai draga in mijlocul strazii apare un semn de "STOP". Si te opresti. E hilar sa vezi cird de masini care se opresc brusc, pe rind (ca la trecera de cale ferata de la intrarea in 2 Mai) nu e intersectie, nu e nimic si ei se opresc. De obicei sunt locuri pe unde trec copii sau alte animale domestice. Alta chestiune interesanta este ca nu prea exista drumuri cu prioritate. Prioritate are de obicei primul care ajunge. Adica ala mai smecher, pe romaneste.

Desigur, tot in dorinta de a economisi timpul=bani (sau de lene, parerea mea!) s-au mai inventat citeva lucruri. Caci la intrarea pe autostrada doamna taxatoare e out of fashion. In locul sau e un fel de pilnie unde arunci din mers maruntul (daca ai, daca n-ai te dai jos si culegi ce le-a scapat la altii!), aparatul cintareste automat greutatea monedelor si daca da bine masuratoarea iti da drumul la bariera. Daca nu umbli cu cash la tine treci printr-o poarta speciala care, atunci cind te apropii, iti inregistreaza codul de pe aparatul pe care-l ai in parbriz (si pe care l-ai platit deja) si iti ia taxa direct din cont. Sa nu obosesti apasind pe frina. Ceva similar se intimpla si cind treci noaptea printr-o intersectie. Dupa o anumita ora, cind semafoarele sesizeaza miscare dintr-o directie automat se face verde acolo pe unde vii. Un fel de unda verde dar ...vie.

Asa cum stiti, aici nu prea platesti cu cash. Drept pentru care s-a inventat pentru orice ceva care sa-ti usureze actiunile. Daca vrei sa pui benzina, de exemplu, te asezi frumos la pompa, bagi pe dinsa-ntr-insa si ii spui de citi bani sa-ti puna benzina. Apoi te asezi frumos in masina si astepti sa ti se umple rezervorul. Cit iti permiti. Si iti permiti ca galonul de benzina e mai ieftin decit ala de lapte. As vrea sa vad si eu un american care sa puna benzina de 3$ cum pune tata!!

Eu una ma tot minunez de cind am aterizat aici, parca vin de pe Marte. Si chiar vin! Caci cam asa se uita americanii la noi, le iese curiozitatea prin toti porii cind aud de unde venim, parca stau sa intrebe daca am vazut vreodata un televizor dar sunt suficient de civilizati sa se abtina de la intrebari care i-ar putea costa un proces de calomnie.

Deunazi am fost cu Braileanul nostru intr-un magazin (prietenii nostri ne cara cu ei peste tot unde se duc, sarim practic dintr-o masina in alta) de unde si-a cumparat pantofi. Cit s-a parlamentat colegul cu vinzatorul, Soso, care, impotriva parerii generale, ia toate lucrurile foarte in serios, a gasit un dispozitiv care-ti masoara piciorul sa-ti spuna ce numar porti (mai trebuie sa va spun ca au alte numerotatii??). Ei bine, isi indesa Soso al nostru piciorusul delicat cu pantof cu tot in dispozitiv si nu intelegea de ce ii iese cu virgula. Vinzatorul a sesizat la un moment dat si a incearcat sa-i explice ca trebuie sa se descalte mai intii. Soso nu si nu, tot indesa pantoful. La un moment dat vinzatorul a clacat nervos exclamind: where did you find this guy?

Sunt lucruri cu care s-au nascut si pe care le iau ca atare. Noi descoperim roata. Pai, daca v-ar fi dat cineva un suport de banane ati fi stiu la ce foloseste?

PS: S-a facut brusc cald. Cam ca la Bucuresti.

10 mai 2004

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK