Drive-thru

I love this country din doua motive pina acum:

Unu: ca o batrinica decrepita ce sunt, aproape am lesinat de placere cind, la intrarea intr-o circiuma, mi s-a cerut buletinul sa se asigure oamenii ca am 21 de ani! Deci se poate! Acelasi lucru se intimpla si cind cumperi alcool in magazin, drept pentru care voi fi fericita sa asigur catering-ul cu bere la toti prietenii, asa ca terapie contra depresiei.

Doi: In aceasta tara de oameni grabiti in care timpul costa bani pina si carnetul de conducere ti-l iei drive-thru! Sau pe aproape. Dar sa va zic cum mi-am luat driver license-ul intr-o ora!

Ei bine, doamnelor, domnilor, carnetul meu roz (altfel expirat de 5 ani!) din Romania nu face nici doi pennies in America. Pentru ei, in afara de America, nu mai exista nimic. Deci, dupa aproape 10 ani ca sofer aproape profesionist ce sunt m-am trezit ca e musai sa ma intrec cu americanii de rind la examen. Asemenea si Soso, care oricum pina acum n-a dorit sa se inregimenteze in breasla soferilor de ocazie sau aiurea.

Deci..

Intr-o buna dimineata cind noi eram inca cu ochii lipiti si butonam pe messenger cu lumea ailalta, a intrat Cristina val-virtej (asa e ea de obicei, tot timpul grabita!) si-a zis: Hai, la examen cu voi!!

Bun, ne-am luat valizele constind in acte, pasapoarte si alte hirtii fara de care nici nu se uita astia la tine, ne-am aruncat in masina si-am plecat. La 9 dimineata spargeam usa cu capul la "Secretary of State". Asta nu e o secretara a statului, cum s-ar putea crede, ci este locul unde, printre altele, se fac ID-urile, adica buletinele de Illinios, si, dupa posibilitatile fiecaruia, carnetul de conducere, supranumit si driver license.

Ne-am luat bon de ordine frumos, elegant, ne-am asezat pe scaunele si am asteptat sa ne vina rindul. Cind ne-am vazut numerele scrise pe panoul electronic (am senzatia ca oamenilor astora le e greu sa tina minte nume, de-aia toata lumea primeste numere) am depus actele la o distinsa batrinica, care s-a uitat cu mirare si usor sictir la mine si mi-a facut fisa. Cu aceasta ocazie am aflat ca am o inaltime de 5'06" picioare (feets) si o greutate de 130 lb (adica pounzi). Primul lucru folositor. Caci trebuie sa uitam intr-un timp scurt despre metri, kilograme, grade Celsius sau alte notiuni total desuete. Bine macar ca timpul tot in minute se masoara si ele tot 60 de secunde au ca macar ceasul sa stiu sa-l citesc.

Revenind, mi-a facut doamna fisa, am dat un test de ochi sa fie clar ca vad bine pe unde merg si merg pe unde ma uit, am trecut pe la caserie unde am donat 10$ taxele si m-am indreptat vesela si sigura pe mine catre coltul destinat examinarii scrise. Aici fac o paranteza in care e musai sa mentionez ca, prin bunavointa prietenilor, am putut consulta si brosurica cu regulile de circulatie ale statului Illinois de unde am aflat lucruri interesante cum ar fi: este interzis ca in timp ce conduci sa te uiti la televizor, sa te iei la intrecere cu trenul (!!) si sa faci autostopul. Distanta dintre doua vehicule trebuie sa fie de minim 2 secunde, caci aici distanta se poate masura si in secunde! De asemenea, intr-o intersectie unde sunt semne de "stop" (pot fi de la unul la n, pot fi in fiecare intrare in intersectie), se aplica regula primul venit-primul plecat. Si piesa de rezistenta: o procesiune funerara care intra intr-o intersectie (la culoarea verde a semaforului) are prioritate indiferent daca intre timp se face rosu. Pina nu trece ultimul din coada nu ai voie sa treci. De asemenea, e interzis sa te strecori intr-o procesiune funerara sa profiti de dreptul de a trece pe rosu..

Asadar, cu aceste teme si altele mai putin interesante, m-am prezentat la ghiseul "examen scris". Doamna m-a intrebat in ce limba prefer testul. Do you have in Romanian?, am incercat eu marea cu degetul. Oh, no, a zis doamna oripilata (glumesc!). Then English is good. Mi-am luat foaia si m-am facut comoda pe un scaunel intre doua doamne grase, un un individ cu o privire timpa si Soso. Mi-am terminat testul, doamna mi l-a confruntat cu rezultatele, mi-a dat nota zece si m-a trimis pe scaunel. Alt scaunel, in alta zona.. a premiantilor. Intre timp, Soso a tras primul lui loz la partea practica si a reusit sa o sperie pe biata examinatoare inca de la prima curba asa incit nu a apucat sa vada nimic de prin vecini. Doamna Examinator i-a recomandat sa mai exerseze putin, eventual prin cimitir unde sunt aleile largi si toti sunt morti deja. Pe mine a venit aceeasi batrinica distinsa de la inceputul povestirii, m-a luat de asigurarea masinii si ne-am purces la drum. Si-am plecat. Nu i-am mai zis ca conduceam pentru prima oara o masina cu cutie automata caci mi-era sa nu se sperie. Ne-am plimbat noi ca fetele vreo 40315 strazi, ne-am parcat la loc, mi-a dat nota zece, din nou, si m-am asezat pe alt scaunel, in alt sector. Mi-am facut o poza la un domn dragut care m-a pus sa zimbesc (Politica de stat. Pai, ati vazut voi americani tristi, chiar si in pozele de buletin??), mi-am luat carnetul si-am plecat.

Cum va spuneam: aproape drive-thru. Ma mir ca a trebuit sa ma dau jos din masina pentru asta! Dar cu siguranta, in timp se va gasi o solutie. Pai, ce rost are sa faci o intreaga institutie, cu multe sectoare si multe scaunele (fiecare cite o culoare) cind poti inventa un fel de McDrive, cu doar 3 ghisee: unul unde lasi actele, banii si iei testul scris, altul unde dai rezultatele si iei examinatorul si al treilea unde lasi examinatorul si iei carnetul. Ah, si undeva pe drum, cineva iti face poza.

So, acuma numai masina ne mai trebuie! Dar asta este alta poveste, inca neterminata..

17 mai 2004