Here I Are!

Americanii au o vorba: daca n-ai nimic nice de zis mai bine taci din gura. Ce original?!

However, mi-am propus sa adopt indemnul. Pentru cei care ma cunosc: nu ride, nu rinji, nu zimbi! This is the new me!

Asadar, cu aceste ginduri si altele mai putin clare m-am pus intr-un cot si m-am intrebat: unde-i dom’le mai nashpa? Evident, am de ales intre doua rele, caci numai pe ele le cunosc.

In romania e bine ca au Bergenbier. Dar si in america au. Ii zice Sam Adams.. Prieten cu Jack si cu mine. Deci, mama, stai linistita, dupa cum vezi prietenii mei amindoi sunt americani!

Acolo aveam sarmale. Aici am stuffed cabbage. Si fac polacii un chec bestial. Si cirnati. Pe Braila l-am pierdut pe drum ca altfel facea el si cea mai tare ciorba de burta pe care n-am mincat-o niciodata acolo.. acolo unde aveam 30 minute gratuite alese pe sprinceana. Aici am o mie.. dar multe ramin nevorbite.

Acolo gropi, aici gropi. Ding-ding-ding! Prima asemanare!

In romania stiam intotdeauna ce gindeste fiecare despre mine, de la cel mai bun prieten pina la ultimul calator din 311. Aici habar n-am ce e in spatele zimbetului reflex dar politicos pina peste poate. De curind m-a lovit revelatia insa: do I really care?

Acolo, dilema imi era: imi iau o oala pentru ciorba sau mai bine ma duc in Vama in uichend cu banii aia? Aici ma tot gindesc daca sa ma duc in Las Vegas patru zile sau mai bine mai imi iau niste mobila?

Aici cum da firul ierbii ma sui in masina si colind coclaurile, cu geamul jos si cu muzica tare. Acolo ma uit mereu la nivelul benzinei. Si ma umplu de nervi numai pina ies din parcare.

Acolo metrou, aici tren. Nicio diferenta. Aici oameni, acolo oameni. Tot doua miini, doua picioare. Acolo timpiti, aici timpiti. Acolo frustrati, aici frustrati. Acolo tipa si se uita urit la tine, aici nu. Oh, well, nu poti sa le ai pe toate!

Dar politistul din cartier imi spune sarumina si ma intreaba ce mai fac. Nu mi-a gasit el casetofonul pe care mi l-a furat un nesimtit din masina, dar si sarumina e mai bun decit atitudinea cascheta-data-pe-ceafa.

Daca as convinge si guvernul american, senatul sau pe cine-o iesi presedinte sa cumpere romania aia (aia cu capitala la bucharest nu cealalta cu capitala la budapest!) si s-o alipeasca naibii la USA o data, ca mie se rupe sufletul sa vad atita suferinta in jur, si aici si acolo. Gaina vecinului e mereu mai grasa. Ca si iarba de dincolo. Vorba bancului: “Cum fac sa ajung pe malul celalalt?” “Dar esti pe malul celalalt!”

Si totusi.. abia astept sa ma imbarc impreuna cu toate valizele mele si sa ma duc sa rup gura tirgului cu fitzele mele de pitzipoanca americanizata ce sunt. Abia astept sa povestesc cui o vrea sa ma asculte despre “cum facem noi in america” aia si ailalta. Sa ma pling ca nu mai beau decit apa plata deoarece coke e nociva. Ca maninc numai pui hranit cu graunte organice. Si, of course, fumatul pute!

Deci, in concluzie, simt nevoia acuta de a extrapola vorba romaneasca “avem o tara frumoasa pacat ca-i populata” dar in ultima secunda ma abtin si spun doar atit: si tu ai dreptate si tu ai dreptate.

Parerea mea azi! Hic!

PS (pentru cei cu simtul umorului in concediu): titlu nu ie o gresala cii pentru ca cam asea se vorbesc la noi in america, e foarte beton si la moda, cel mai tare!!