O parere cu doua taisuri

Pe ultima suta de metri, cu citeva fractiuni de secunda inainte de a inchide pravalia, Catalina si-a aruncat parerea ei de "emigranta ratata si repatriata (aproape) la fel de ratata". Ceea ce inseamna doua pareri la pretz de una?!

Unde e mai nashpa? (CATALINA)

...Nashpa e unde trebuie sa te gandesti mereu cat e ceasul la ai tai, daca s-or fi trezit, daca ploua sau e soare, daca n-o fi bolnav, sau mai rau, bunicul, si daca ar fi (mai rau) ce ai putea tu sa faci (nimic). Nashpa e unde stai si te uiti de pe balconul tau spatios cum trec nenumarate masini si simti un gol enorm in suflet, ca si cum ceva ti s-a rupt de acolo si prin gaura aia bate vantul. Nashpa e acolo unde iti dai seama ca nu prea ai cu ce sa iti ajuti copilul la scoala, pentru ca el, evident, stie mai multe despre scoala lui decat tine, si mai ales stie mult mai multe despre cultura care se invata la scoala lui decat tine. Eventual te poate invata el pe tine, si daca el are 7 ani, ei bine, asta e destul de nashpa. Nashpa e acolo unde senzatia de departare iti zdrobeste adesea teasta si e ingrozitor de nashpa cand mama se smiorcaie live pe webcam de dorul "nebunilor" plecati peste ocean, care - ce sufletul meu le lipsea acasa??...

Pe de alta parte, insa, e atat de bine sa traiesti intr-o lume in care la drept vorbind, daca vrei al naibii de tare sa faci ceva, poti, si daca vrei al naibii de tare sa ajungi undeva, poti. E foarte bine intr-o lume in care daca iti rupi oasele pentru ca odrasla ta sa se invarta intr-un mediu civilizat, odrasla ta chiar se invarte intr-un mediu civilizat si chiar are parte de o educatie buna. E foarte, foarte bine intr-o societate asezata in care fiecare isi stie exact locul, chiar daca toti isi vorbesc cu "Jack" si "Joe". E bine intr-un loc unde oamenii au ajuns la concluzia ca e mai bine sa fii politicos chiar atunci cand nu iti vine decat sa fii marlan, pentru ca ce altceva e politetea decat un set de reguli care sa ne faca aproapele suportabil si pe noi suportabili aproapelui. E bine intr-o lume cu reguli, mie imi plac lumile cu reguli, in felul asta stiu cum trebuie sa fac ca sa nu ii deranjez pe altii si sa nu fiu deranjata (sunt o fiinta lesne deranjabila, recunosc). E bine intr-o lume in care oamenii cred in ceva, in care nu ti se rade in nas daca ai principii - chiar prefer sa traiesc intre niste naivi cu principii pe care smecherul roman ii considera spalati la creier decat intre niste smecheri spalati la creier care ma fac sa cred in permanenta ca sunt defecta pentru ca n-o vand pe mama ca sa-mi fie mie mai bine.

...Pentru ca, asa cum spuneam e nashpa, e nashpa rau sa traiesti intr-o lume stramba ori de unde ai privi-o, cu atatia oameni gretosi si mizerabili. E nashpa sa ai de-a face in fiecare zi de-a face cu marlani, cu needucati si cu prosti atotstiutori. E nashpa sa nu poti razbate cu nici un chip fara un unchi, un nas, un var, ceva pe la un partid care sa iti puna si tie o vorba buna daca tot ai terminat ceva studii pe la universitatea aia de kko din america - ca doar, vezi bine, n-o sa ne invete pe noi americanii ce si cum sa facem!!.. E nashpa sa muncesti ca un bou pentru copilul tau si sa constati ca in clasa cea mai cu staif de la scoala cea mai cu staif unde invata el e plin de odrasle de parveniti care nu mai fac eforturi, ca in alte vremuri, sa se dea dupa "lumea buna" ci tin mortis sa dea ceea ce a mai ramas din lumea aia dupa ei, sa faca ei regulile si sa iti spuna ca tot ceea ce ei nu inteleg e... nashpa. Mai e tare nashpa si sa simti in permanenta ca esti furat, inselat, injurat pe la spate, ironizat ca ai "idei in cap". Si e nashpa rau sa nu conteze nimic din ceea ce stii sa faci si sa fii mereu la cheremul unor neica nimeni care innebunesti numa' gandindu-te cum au ajuns ei in scaunele alea inalte de unde se uita la tine cu condescendenta.

Hmm. Dar... e tare bine sa vii duminica spre seara de la mama de la masa, dupa ce ai tocat marunt tot ce misca, ai spus ultimele bancuri si te-ai cocosat de ras la glumele celorlalti. E tare bine sa vezi ca vine primavara, sa te bucuri ca urmeaza Pastele, sa te uiti in lungul strazii pe care ai copilarit si sa te miri cum de ti se parea asa de larga pe vremuri. E bine sa iesi cu prietenii la un gratarel, sa stai la o barfa mica la telefon cu amica ta de-o viata, sa iti plimbi copilul pe unde te jucai cand erai tu de varsta lui, sa-i explici ca acolo era un copac iar dincolo o tufa cu flori si sa-i spui povestea viei de la strabunicul si a mormintelor din cimitir. E tare bine sa fii intre ai tai, sa ai sentimentul ca apartii unei familii, sa multumesti Domnului ca ii ai langa tine si ca sunt sanatosi. Si e bine sa apreciezi asta dupa ce o vreme ai vazut ca nu e ceva de la sine inteles, ca poate fi si altfel, ca tu alegi cu care lucruri nashpa vrei sa traiesti - te mai ajuta putin in chestiunea marlanilor inconjuratori.

Ce e nashpa intr-un mod ciudat... e atunci cand bate vantul intr-un anumit fel, atunci cand, inexplicabil, miroase "a america", atunci cand te loveste brusc o senzatie, un sunet, un miros care iti aduce aminte de cealalta "acasa" a ta, cea temporara, "acasa" abandonata de care, totusi, nu va inceta niciodata sa iti fie dor. Asta e nashpa intr-un mod ciudat. Dar tot nashpa ramane.