Dupa cum v–am povestit in nenumarate rinduri, aici sa ai masina nu-i nici o fitza. De cind incep oamenii sa judece cu capul lor (macar legal!) isi cumpara masina. Ei sau parintii lor. Si asta nu pentru ca au prea multi bani parintii si n-au ce face cu ei ci pentru ca de cele mai multe ori nu are nimeni timp sa isi duca plodul la scoala. Si, pe deasupra, plodul, daca doreste bani trebuie sa munceasca.
Si time cost money.
Asa ca, o vreme ne-am tot foit noi pe internet aiurea in tramvai, facind mai mult zgomot decit ceva constructiv. In acelasi timp am cules opinii de la prieteni, ca un statistician de meserie ce ma aflu si un meticulos cum il stiti pe Soso. Dar masina buna, gratis si care sa intruneasca voturile unanime ale gastii (din care doi mecanici de meserie) n-am gasit. Iar intre timp Soso a inceput sa munceasca, deci echipa de cautatori s-a injumatatit. E drept ca Soso, norocos ca intotdeauna a nimerit, ca de obicei, peste un sef care il duce si-l aduce cu masina acasa de cele mai multe ori. Ba mai mult, pentru ca e cuminte si invata repede mai primeste si cadouri, caci numai alataieri a “produs” un aparat de aer conditionat. E drept ca puteam gasi unul si pe strada dar cine are timp sa caute?? Numai Relu limuzinistul si fost mecanic de locomotiva in tinerete mai vine acasa azi cu doua computere (cam ca alea de la firma de bune), miine cu o veioza sau o masinutza cu baterii sau un televizor.. ar lua el si canapele si birouri dar nu incap de bagajele clientilor in portbagajul limuzinei lui de 16 persoane!
Revin.. dupa cautari indelungate si neroditoare, intr-o frumoasa zi de marti, m-am trezit mult prea odihnita si-am zis “gata, pina aici!”. Asadar, l-am luat de-o aripa pe Braila, aflat momentan in pauza fizica si psihica totala sau altfel spus between jobs si ne-am aruncat voios pe net si pe telefoane la domni si doamne cu masini de vinzare. Am pornit initial de la ideea de a ne lua un junk de masina de 1000-1500$. Am gasit-o, am fost la dealer, am vazut-o, m-am dat cu ea si mi-am reamintit trauma din tinerete pe cind tiram un Olcit dupa mine desi si eu stiam ca trebuie sa fie invers. Asa ca, incurajata si de o parte dintre suporteri, am renuntat la ideea de a rememora amintiri dureroase la fiecare plin de benzina. Ma si imaginam in mijlocul autostrazii (cam asa ca-n filme, cu cite 4-6 benzi pe fiecare sens) impingind la masina. In pantofi cu toc caci altfel nu concep. Si pentru ca nimeni nu umbla cu cablu la el (astia abia au o roata de rezerva in masini si oricum nu opreste nimeni nici mort) chemi firma de toll sa te tracteze. Costa 100$ deranjul!
Deci, concluziile fiind trase, am zis ca mai bine incercam varianta B. Mai scump dar mai ieftin.. pina la urma.
Ei, si din telefon in telefon, am inceput plimbarile pe la dealeri. Am reusit, in doua zile, sa vorbesc cu Soso la telefon cam 2 ore, caci el era la serviciu si dadea indicatii pretioase prin intermediul celularului, ferm convins ca orice negociem se poate si cu 200$ mai putin. Ne si gasisem ca numai peste greci sau evrei am dat! Intr-un final, dupa exact 15 crize de nervi si 14 de depresie, am gasit-o pe Micuta. Dat fiind ca pentru mine faptul ca e rosie si simpatica a fost suficient l-am bagat la inaintare din nou pe Braila care si-a bagat nasul peste tot in ea, inclusiv in teava de esapament. Si a decretat ca e buna.
A doua zi, dupa indelungi negocieri cu evreul, am venit voiosi s-o ridicam contra unei sume aproximativ decente. Am facut un ocol la banca sa scoatem niste bani (caci proprietarul nu doreste decit cash, check sucks!) unde m-am oprit clipind timp din gene pina m-a interbat cineva ce doresc.
-CASH, i-am zis eu sa fac economie de dictionar!
Mi-a completat hirtiutza de retragere a sumei si m-a trimis impreuna cu ID-ul meu la doamna cu banii. Am ajuns la ghiseu si i-am zis doamnei:
-I need some cash!!
-Oh, then you came into the right place!
Mi-a luat ID-ul, mi-a notat numele si-a zis:
-Your name seems Romanian!?
-Because I AM Romanian, i-am zis eu in engleza mea perfecta.
-Of, I’m Romanian too, zice doamna.
Iar eu replic absolut idiot:
-So you speak Romanian?!
-Yes, of course, continua doamna.
-Pai, in cazul asta de ce vorbim in engleza??!!.
Si da-i si taca-taca de se-adunasera vreo patru americance senioare care pufneau nemultumite la coada. I-am povestit pe scurt cum e cu masina (desi banuiesc ca pina la ora aia se daduse deja breaking news pe CNN) mi-am luat banii si-am plecat.
Am luat-o pe micuta rosie, am adus-o acasa si-am sunat pe toata lumea. S-a strins consiliul de stat in jurul ei, s-a pornit motorul, s-a ascultat, s-a pipait tabla, s-a dat cu presupusul in privinta starii de sanatate a diverselor parti componente si s-a votat in unanimitate: foaaarte bun!
Ritualul fiind indeplinit am dat bilete de ordine, am facut inscrieri pentru plimbare si-am baut aldamasul ca nu care cumva sa se strice papusica ca alti bani de masina nu mai avem. Dar trebuie sa mai facem, ca are nevoie si de-o sora sa nu se plictiseasca singura in parcare.
Acestea fiind spuse, am mai bifat un punct pe ordinea de zi a prioritatilor, cealalta jumatate de sticla de Jack ramasa de la ultimul chef alaturindu-se aseara bucuriei noastre comune.
18 iunie 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu