sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Weeweechiou*

Am reusit si anul asta sa evit cu delicatete o implicare emotionala prea profunda in sezonul sarbatorilor, in care oamenii uita chiar si dictionarul de baza –ala de 500 de cuvinte- si folosesc pentru vreo 2 saptamini (cel putin!) unul format din “happy holidays” plus citeva variante. Asta pentru ca nu exista “merry christmas”, cel putin nu in lumea corporate. Nu e politically correct. Daca doamne-fereste esti chinez, sau indian, sau chiar evreu, te-ai putea simti jignit pina in fundul sufletului tau altfel perfect American. Singura care ureaza Merry Christmas cu toata gura fara discriminare si cu mare bucurie e colega mea, evreica, care considera ca mos Craciun vine atunci cind crezi in el no matter ce religie esti. Cute!

Cu toate astea, Craciunul e in continuare aceesi sarbatoare marcata de toate culorile de americani prin imbuibare si cadorisire pina la refuz. Plus o mare de shopping. Caci n-am mai vazut atita trafic in parcarea de la mall de cind s-a dat fasole cu cirnati gratis pe 1 decembrie in Bucuresti. Sau de cind Musetescu a impartit ceai de musetel alegatorilor in campania electorala.

Desigur, si anul asta am primit cel putin un cadou la care sa ma uit cind sunt depresiva si mi se pare ca n-am niciun scop in viata. Caci, desi sustin cit pot economia de consum, sunt chestii care ma fac sa ma opresc din cursul lin al vietii si alunecind in pozitia Ginditorului sa-mi pun intrebarea: cine esti, de unde vii, si la ce dracu’ folosesti?

Una peste alta, ma simt vinovata cind vad oameni in jurul meu care incep anul cu scopuri bine definite. “De la 1 ianuarie ma las de fumat”. “Anul asta imi iau casa”. “Pina la sfirsitul anului pun deoparte un million de dolari, cash, in bancnote mici si nemarcate”. Si ma simt si nelinistita pentru ca (vorba aia!) trebuie sa am grija ce-mi doresc, daca mi se intimpla?! Daca doamne-fereste imi pun in cap chestii nepotrivite, sau care nu-mi trebuie, unde le mai pun sip e astea? Vorba unui breloc pe care l-am primit cadou la un Craciun (apropo de cadouri interesante): mai bine sa ai si sa n-ai nevoie decit sa iti doresti si sa n-ai. Corect, iata un breloc drept de urmat!

Asadar, zic sa-mi fac o lista cu chestiuni care merita atentia, la care necesit imbunatatiri, impliniri, sau pur si simplu imi trebuie, ca altfel nu se mai poate. Dar tocmai am terminat o carte si ma simt intelectuala. Parca mi-as dori o masina noua (macar mai noua decit mine), parca mi-as dori mai multi bani, parca mi-as dori o vacanta in Caraibe, sau Hawaii, sau macar San Diego. Ba chiar visez la o functie de raspundere. Dar vad atita dispret fata de lucrurile astea lumesti, incit parca ma si simt prost si atunci imi doresc doar sa fie pace pe pamint! Si-apoi sa moara toti wraith, sa nu mai fie cretini (mai mari ca mine!) si sa se construiasca sosele speciale pentru femei cu van-uri, isterici care claxoneaza doar ca sa se racoreasca si soferi de taxi! Mi-as mai dori ca cei care vorbesc despre lucruri de care n-au habar sa ajunga sa le cunoasca, iar cei care au mereu dreptate sa inteleaga ca uneori e mai bine sa zimbesti decit sa ai dreptate.

Celor care nu inteleg nimic le doresc sa ramina asa si-o sa le fie bine.

Va anunt ca va doresc un an nou!

*Titlul provine de la celebrul colind popular "Weeweechiou a Merry Christmas!"

10 comentarii:

  1. @ narcis - merci, de urari si de link:) Glad you like it.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dorinta aia de a avea un milion de dolari in bancnote de $20 mi s-a parut cea mai onesta. Omul se gandeste numai la bani. Asta e adevarul. Totusi e putin exagerata pentru un om simplu, ganditor la ziua de maine. Presupozitia mea e ca individul e spargator de banci. Altfel n-are cum.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne-ajuta!

    Va cer si eu parerea in legatura cu acest interviu, si mai ales cu comentariile aferente.

    Cat e de sumbra America?

    RăspundețiȘtergere
  4. Interviul il gasiti la:

    http://sceptik.wordpress.com/2008/11/12/interviu-cu-un-american-intors-acasa/

    RăspundețiȘtergere
  5. @sceptik - Fiecare are dreptul la o opinie. Parerea mea e ca cei care stiu, nu spun. Dar hei, ce stiu eu?

    RăspundețiȘtergere
  6. da..si eu weeweechu'...sa mai postezi ceva...nu cevaaa, ci muuult! ti-am citit blogul (in 2 zile..imi pare rau ca nu a fost pe nerasuflate, dar vine sesiunea:D) Se pareee...este precis faptul ca...sunt interesata de America...si de povestioarele tale..imi place scrisul tau (tahoma sau ceva ;)) I'm lookin'forward to readin' fro'you!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Iti fac un cadou de 2009, cateva secunde care sa te distreze - un funny panda asezat la http://www.youtube.com/watch?v=yqXdLEn5OSU
    Cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Monica - merci frumos, e tare bine sa vezi atita entuziasm din cind in cind:)

    @to-morrow - merci frumos pentru gindul bun (si simpatic)

    RăspundețiȘtergere

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK
View Dona Eliescu's profile on LinkedIn