Starea Vremii in Direct

Nu-mi amintesc sa-mi fi fost frig pina pe la 14 ani. Poate pentru ca n-am trait in Chicago pina de curind? Pentru ca sunt o fire optimista nu pot sa nu ma felicit si pe aceasta cale ca nu mi-am ales calea pribegiei prin cimpurile viscolite ale mai nordicilor prieteni canadieni. No offence! Brr!
Asadar, de vreo saptamina ninge. Cu orice ocazie. Cit se poate, in cantitati americane. Munti uriasi de zapada alba crispy-scirtiitoare se intind cit vezi cu ochii. Ochii pe care daca nu-i misti continuu poti avea surpriza sa iti inghete asa, intr-o mirare, chiar cind gradele Celsius se intilnesc cu cele Fahrenheit! Caci –surpriza- se intilnesc! Cit vezi cu ochii, ca-n povestile cu mindre seceratoare-n (ori treieratoare, ca mereu uit) stralucind in lanurile aurii, ei bine, cam asa au ajuns plugurile cele mai importante vehicule, chiar mai importante decit masina de politie, salvarea si pompierii. Toti ii urmam umili.
Poate a mai fost zapada si anii trecuti dar eu traiam in bula mea neviscolita, de 1 mila diametru, intre serviciu si casa. Anul asta am fost avansata, asa cam cu 2x40 km pe zi de avansata. Ceea ce a insemnat un fel de botez al nametului (or nametelui?!) pe care frumosul Chicago mi l-a aplicat peste ceafa, cu fatza in zapada, ca la un amic bun dar fraier: Donny, did you listen to the dude’s story? Duh!
Drept pentru care starea vremii si mersul traficului au devenit specialitatea mea de baza, pot sa dau meditatii la cele doua materii, chiar si soferilor de limuzina, taxi sau camion. Cel putin pe traseul meu zilnic!
Ei bine, cum merg eu zi de vara pina-n seara, am timp sa maninc o piine, sa beau o cafea mare, sa dezvolt vreo teorie despre viata si femeile la volan, si chiar sa dau legatura in direct in studiourile din Romania, chiar inainte de miezul noptii. Intre aceste activitati observ lucruri, cum ar fi actiunile primariilor celor 3214 de comune/suburbii prin care trec. Cu cit taxele (a se citi impozite!) sunt mai mari, cu atit e mai elegant maturata zapada. Si cam e! Ma si oftic, ca pe astia nu ii ia dom’le pe nepregatite iarna, cum il lua pe Basescu cind era el la Primarie! La primul fulg de nea –atunci cind toti uita subit sa conduca- armate de pluguri sunt lasate libere pe strazi si pina nu construiesc cazemate si usuca strada nu se lasa. M-am si ‘spaimintat intr-o zi vazind aproape venind peste mine, pe sensul celalalt, trei plugurui in formatie, ca pasarile calatoare, maturind cit colo un viscol care altora le-ar lua cel putin 3 luni sa-l dovedeasca. Desigur, trec azi, trec miine si pe unde trec ele ramin cratere cit sa-si faca cuib familii intregi de bursuci. Masina mea n-a mai suferit asa traume fizice si psihice de pe vremea cind mi-am spart ochelarii si conduceam fara… Cind am vazut dezmatul, am pus doua perechi de ochi si am incepul slalom urias, ca in vremurile tineretii mele in care caram Olcitul in spate si din cind in cind il mai salvam de prin gropile localitatii. Desigur, cum am invatat la cursul de Planning & Strategy mi-am facut frumos mintal o harta, cu mini-trasee, pe categorii, nivelul 1, 2, 3 samd. Zis si facut, a mers treaba ca unsa! Exac’ pina am memorat harta! A patra zi am constatat ca se astupasera gropile. Astia-s bat joc de mine! Pai, asa se face treaba, te apuci in toiul iernii sa repari gropile?!? Cind abia imi construisem un plan menit sa functioneze pina la vara!? La noi nu se face asa ceva, cine se crede americanii astia sa strice orinduiala lumii, acum cind tocmai ce ma invatasem??! Tare furioasa am fost pret de vreo 20 de secunde, exact pina n-am mai cazut in groapa de care uitam mereu…
Concluzia e simpla si merita reiterata: iarna nu-i ca vara, asa ca fuck it, dude, let’s go bowling!
Ce ne facem totusi cu toti bursucii ramasi astfel fara adapost?...