joi, 28 aprilie 2011

Primii 7 ani de acasa

Scoateti torturile, urarile de bine si alte scame ce mai aveti prin buzunare sau prin sertare! Azi se implinesc 7 ani de cind torturez poporul american si cei citiva romani de succes, cu masina noua si vacanta la Puerto Vallarta, Mexico. Am rezistat eroic in mijlocul unei specii de humanoizi aparent foarte asemanatori celor din care ma trag, desi la o observare atenta se constata ca in afara unei admiratii profunde si de neinfrinat pentru hirtii verzi cu poza lui Franklin (Benjamin), nu prea mai avem multe in comun. Pina si faptul de a avea pentru presedintele tau un asemenea respect incit sa-i faci publicitate gratuita pe hirtiile de o suta, pina si acest fapt e neobisnuit acolo de unde vin eu. De ce nu pe hirtia igienica?

Cum spune o vorba batrineasca, primii sapte ani sunt grei. Si, printr-o analogie pe care mi-e greu sa mi-o inteleg, cind zic sapte ani ma gindesc la ritualul spalatului oaselor. Putina curatenie zic, macar o data la sapte ani, nu? Asadar, am sa tin un moment de reculegere si poate am sa incerc chiar si o sedinta de spiritism, daca gasesc o oferta buna online, un discout pe groupon ceva. Asta ca sa iau legatura cu mine cea de acum 7 ani, sa rememoram impreuna frumoasele clipe petrecute in meleagurile insorite dar vijelioase ale frumosului Chicago si ale mamei sale, America.

Azi se implinesc 7 ani de cind am aterizat in America cu geaca de pe mine si un rucsac de CD-uri. Restul ramasese uitat undeva pe drum. Imi amintesc si acum sentimentul de liniste care m-a cuprins cind am privit spre cerul inorat de aprilie gindindu-ma cit sunt de singura pe lume fara valiza crezuta pierduta in care inghesuisem cu mare truda toata viata mea de pina atunci: citeva troace pe care le-am aruncat la scurt timp ca nu mai aveam loc in sifonier de alte troace mai noi, precum si un pumn de “amintiri” - poze, pietricele, iconitze si o moneda de 100 de lei.

Oricum, ce e cel mai important e ca am reusit sa ma strecor neobservata de organele de ordine, ca am reusit sa trec drept un cetatean ordonat care nu arunca hirtii pe jos, isi plateste taxele si vorbeste un fel de engleza. Ba chiar am reusit sa excelez la unele din sporturile nationale, cum ar fi shopping. Daca as fi mai cu tupeu as putea spune: v-am facut, bai fraierilor! Dar nu sunt, fiindca eu nu cred ca americanii sunt prosti iar romanii destepti.

Am un singur regret, o singura neimplinire.. sunt poate singura din tribul meu care n-a lucrat ca si chelnaritza sau babysitter, si nici ca sofer de limuzina ori spalator de parbrize, sa traiesc cu ochii mei adevaratul vis american, de la cap la coada. Sper ca handicapul asta sa nu-mi rapeasca sansa de a ajunge milionara. Ca Donald Trump. Or something..

8 comentarii:

  1. Multi inainte, draga mea. Si multe milioane.
    Imi pare bine ca ai pus iar deshtele pe taste, nici n-ai idee cat mi-a fost de dor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar asteptam noi articole ca parca sa lasase pauza p-aici...

    RăspundețiȘtergere
  3. La Mai Multi! ete ca eu am trecut (si) prin etapa "de jos"- asta inseamna ca sunt mai aproape de implinirea visului american..? ca nici daca castig la loto nu-i ajung pana la umar lui Trump asta...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce trece timpul...si uite ca dupa atatia ani te urmez si eu. Asa cum ne-am obisnuit toata viata noastra: tu ai experimentat si eu am luat drumul tau batatorit:) Ma simt foarte norocoasa din punctul asta de vedere...ca oricum sunt ca te am:D

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru cei 7 ani de rezistenta eroica si multi ani de-acum inainte :).

    RăspundețiȘtergere
  6. Multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaa muuulti aaani !

    RăspundețiȘtergere
  7. Cu mare satisfactie :) mai ales dupa punctul 10 tin sa-ti atrag atentia ca bietul franklin a fost presedinte, dar nu al americii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Citat:
    "...un singur regret, o singura neimplinire.. sunt poate singura din tribul meu care n-a lucrat ca si chelnaritza sau babysitter, si nici ca sofer de limuzina ori spalator de parbrize, sa traiesc cu ochii mei adevaratul vis american..."
    Dacă n-ai spălat rufe la hotel... precum Jack london și cu mine... nu ești americancă.
    (mă rog, io m-am mutat în Cuba... da' nu contează)

    RăspundețiȘtergere

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK