duminică, 6 iunie 2010

Despre nunta la americani

Cineva imi spunea deunazi ca sunt norocoasa ca traiesc aici. Eu zic ca sunt norocoasa ca am ajuns aici. Faptul ca traiesc aici e cu totul altceva si nu mai tine de noroc ci de rabdare, nervi tari, curiozitate si un pic de lehamite.. eah, daca tot am venit, let’s get comfortable, shall we? In fond, e doar o alta tara..

Pe de-o parte, dupa cum am invatat in lectiile anterioare, nunta la americani, ca orice proces, este intr-adevar un proces, de cele mai multe ori lung si complicat, ridicat pe o carutza de reguli care, prin comparatie, fac constructia unui Rolls Royce sa para un lego pentru 3-5 ani. Regulile stricte – cauza numarul 1 de alergii la romani - in combinatie cu principiul “da-le oamenilor libertatea de a face ce vor si vor alege sa se copieze unul pe celalalt” fac majoritatea activitatilor senzational de predictibile, foarte boring – cum am zice noi, romanii. Nu pentru americani insa!

Rideam mai acum vreo doi ani, cind am fost racolata pe post de fotograf semiprofesionist amator de rezerva pentru o nunta. Atunci mi s-a dat o lista cu cadre care musai nu trebuiau lasate in voia sortii: rochia miresei agatata de oglinda, pantofii miresei, mireasa privindu-se in oglinda, verighetele pe pernuta, cavalerul de onoare aranjind cravata mirelui etc.

Acum, dintr-o pozitie mai aproape de primul rind, constat ca intregul proces de punere in scena a unei nunti este o industrie serioasa, o masinarie mult mai sofisticata decit sistemul de asigurari american sau Las Vegas-ul, sau chiar muzeul lui Michael Jackson din Gary, Indiana.

Totul porneste de la creaturile pe care lucratorii in bransa le numesc “bridezilla”, care la nastere primesc pe linga instinctele de conservare si de perpetuare a speciei, si niste planuri clare despre cum trebuie sa arate si sa se desfasoare Nunta, pina la cele mai mici detalii. Parintii pun deoparte, inca de la nastere, zeci chiar sute de mii de dolari, pe care nu precupetesc sa-i cheltuie pe tot felul de lucruri folositoare: o rochie de mireasa de $10.000, o receptie pe vapor, limuzine albe cu pampoane, petale de trandafiri in calea mirilor, un tort in forma de catedrala bizantina si, desigur, chocolate fountain si funde de matase legate de spatarul scaunului. Desigur, nepunind la socoteala inelul cu diamant baban, cu un numar civilizat de fetze, pe care bietul viitor sotz il va plati pina la pensie.

Varietatea, cind vine vorba de organizarea evenimentului, se reduce la forma tortului si rochia miresei. Restul incap pe o foaie A4. Aceleasi hour d'oeuvres carora mai bine le zicem appetizers ca sa nu ne facem de ris, acelasi chicken marsalla (fiindca “toata lumea maninca pui, nu?”), acelasi meneaito cu poalele ridicate. Indiferent de design.. acum mincam, acum dansam, acum inchidem barul, sa se poata concentra meseanul la ce e important fiindca daca nu ai mincat in timpul alocat ti se ia farfuria din fata. Te-ai dus la baie? Ai ratat entrée-ul! Acum inchidem muzica, acum plecam! Multumim pentru participare!

Pe scurt, orice dorinta ti se va indeplini, desigur daca se incadreaza in pachetul standard: cinci ore jumate de nunta si patru ore de bar. Presupun ca cercetatorii americani au facut un studiu (pe baza caruia s-a dat o lege) care dezvaluie faptul ca oamenii tind sa ne imbete dupa 4 ore de baut si 5 ore jumate de distrat.

Si atunci, am zis eu cu mustarul usor sarit unei doamne foarte dragutze care incerca sa indese pe gitul meu delicat o oferta grosolana: nu va suparati dar in locul de unde vin eu la nunta oamenii stiu cind vin dar nu stiu cind pleaca. Oamenii beau cind au chef, nu cu program. Oamenii nu minca salata goala, pe post de antreu iar supa mai mult la prinz, mai putin la chermeza. Si, asa, pe scurt, ma intereseaza cum arata tortul dar as vrea si sa pot sa-l maninc. Ce ne facem, zic?

Concluzia e simpla: pot sa-mi aduc eu un tort de amandina facut de niste tanti de la cofetaria romaneasca din oras? Oh, da, dar numai sa fie insotit de un certificat de asigurare, la o adica daca cineva se imbolnaveste si ne da in judecata sa avem dovada ca nu noi suntem de vina. Am ris, ca doar n-am vazut niciun roman rapus de o amandina dar.. te pui cu americanii?

9 comentarii:

  1. Tare! Bravo, am ras bine! Mi-ai facut ziua mai frumoasa! Multumesc! Ana

    p.s. Am fost si eu la o nunta americana si desi am mers cu prejudecati de gen "nuntile americane sunt plictisitoare, scurte,etc", am fost placut surprinsa de tot ce am vazut/trait acolo. A durat chiar atat cat trebuia, mancare a fost chiar atat cat sa nu se risipeasca si sa te saturi in limita decentei, bautura a fost deajuns, s-a dansat mult, totul organizat oarecum simplu si elegant, bine pus la punct pe de alta parte, iar mirii au ajuns la propria lor nunta nu obositi (cum de obicei am vazut ca pateau prietenii mei in Rom), ci senini, odihniti, la fel ca parintii lor, iar noi la 12,30 noaptea eram in patul nostru, cu un zambet senin pe fete, gata de somnic dupa nunta americana...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nuntile canadiene sunt mai frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  3. La nunta ta... sarmale faci?
    Caci asa stiu eu... de Craciun si la Nunta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eh bah sa fie intr-un ceas bun! Si sa-ti amintesti ca tu vii din tara lui Creanga, sa-ti amintesti mereu de felul lui de a fi pozitiv, de metalitatea "happy-go-lucky" a la Creanga, de "cele rele sa se spele cele bune sa se adune" pe dealungul casniciei dar incepand cu nunta! Adica este si de bine in felul asta de a nunti dupa un scenariu scris. Gadeste-te la toate cele pe care ajungi sa le faci fara sa fii patetica, sau fara sa poti fi acuzata de patetism : nimeni nu este patetic la o patetica nunta americana, ei doar fac ce le dicteaza the wedding planner.

    Asta de la categoria sfaturi de viata necerute :)

    Dar insist numai pe faptul ca felul in care este totul organizat, « optimizat », faptul ca scenariul petrecerii este scris iara nu lasat la intamplare, e relaxant, previzibilul este relaxant.
    Si ia toate momentele « cheesy » care iti repugna cand te gandesti ca sunt sabloane si care sfarsesc prin ati fi foarte dragi dupa ce ai trecut prin ele. Poza miresii uitandu-se in oglinda precum spui, best man aranjand papionul mirelui, wedding planerul distribuind umbrele pentru ca fetele sa danseze It’s raining man hallelujah! cheesy , dar ce distractie! … Lasa discursurile (la comanda) care ”puncteaza seara”, pregatite de cei doi tati si de prieteni. Fiecare un mic delir. Ele nu s-ar intampla in N% din cazuri de n-ar fi wedding plannerul. Pe scurt sunt in tema caci mi-am maritat o au-pair cu un coleg de servici si am fost pe post de mama miresii (parintii ei n-au primit viza sa vina la nunta) si sotul meu a dus-o la brat pe alee, copiii s-au distrat aruncand petalele de trandafir in fata lor, de un comic. Morti de ras si eu si copiii si barbatul meu si chiar si mireasa (rusoaica).
    Ah, si rochia miresii : 90 de dollars (NOUA din nu stiu ce "outlet") foarte retro si de un bun gust desavarsit.

    RăspundețiȘtergere
  5. Noi sa fim sanatosi! Nuntile vin si pleaca, noi raminem.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si pe cand nunta? Ca eu sunt un pic in ceata si cam dezorientata! :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Desi cultura generala spune ca inelul trebuie sa coste 3 luni de salariu samd, nu se poate generaliza... eu am prieteni, fetze simandicoase chiar sau oricum macar nu terchea berchea care au facut nunti foarte variate. Pe plaja in pantaloni scurti, in caraibe, in vietnam, cu 5 prieteni sau cu 200 de necunoscuti, in parc, la gradina zoologica etc.
    Oricit de naspa sint nuntile americane nu se compara cu porcaria romaneasca. Macar aici mirele si mireasa se simt binisor, nu stresati, nu trebuie sa stea 24h in picioare, nu trebuie ia plicuri de bani de la prieteni etc. Decit sa ma duc intr-o cantina cu mincare execrabila si bautura proasta "naturala" de la via de la tara, cu manele ca asa vor neamurile de la tara sau din cartier cintate de o formatie de 2 lei, cu penibilitatile cu darul, cu popii si slujbele alea naspa, prefer o chestie simpla si scurta.

    RăspundețiȘtergere

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK