marți, 18 august 2009

Cum se Obtine Dubla Identitate

..Si m-am trezit intr-o insorita dimineata de marti, mi-am scos de la naftalina unul din fostele costume de scena de pe vremea Marriott-ului - actualele echipamente de interviu- mi-am aruncat poseta pe scaunul din dreapta si cafeaua in cupholder (pai ce, credeati ca americanii isi tin cafeaua in poala cind conduc?) si am purces la drum. Ca o doamna, as putea adauga. Ce sunt, clipind des din gene si facindu-ma ca nu pricep ca fac pe eleganta din batrinica micutza rosie usor sifonata de la ultima intilnire cu un mos de 84 de ani care a lesinat la volan de placere cind ne-a vazut. Prea tirziu.

Dar hei, asta nu se vede oricum la interviu. Pai da, am fost la interviu pentru cetatenie. Americana, ca aia romana am luat-o fara examen, cu scutire pe motiv ca nu stiam sa vorbesc, deci nu puteam sustine nici macar o conversatie, nu mai zic un interviu.

Cum spuneam, m-am trezit cu noaptea-n cap, mi-am facut o cafea mare si am purces la drum. Am aterizat la punct fix, fara ezitare si, bocanind din tocurile cui, cu degetelul ridicat pe cana de cafea, am intrat in building la cladirea cu pricina. Moment in care trei grase negre care minuiau niste domni si doamne mexicance cu detectoarele de metale grele au urlat la mine: nu se poate cu cafeaua inauntru! Ah, oh, ok, scuzati, am zis politicoasa, dar nu e inflamabila! Pina la urma am aruncat cafeaua, ca nu m-am inteles cu dinsele, am zimbit larg si –curios, fara sa ma descalt – am trecut prin aparat fara sa ma bata sau sa gaseasca vreo bomba sau pumnalele de care nu ma despart niciodata. Sanchi!

Oricum, am urcat la etajul 3 unde, la ghiseul Informatii, trona o doamna ciocolatie mult mai bine dispusa care mi-a racnit sa ma stie tot etajul unde stau si ce trebuie sa fac: Ia tine matale pagerul asta, aseaza-te pe scaunele acoloshea si cind biziie device-ul vii aci de unde o sa te ridice dinsii. Zis si facut. Dupa ce m-am plictisit groaznic si mi-am repetat in gind raspunsurile la cele 100 de intrebari “civice”, in sfirsit mi-a sunat pagerul (ceasul era sa zic!). M-a ridicat de la punctul stabilit o dinsa suficient de dragutza incit sa ne merite, pe mine si conversatia mea, zic. (Sau conversatia mea si pe mine, ca sa fiu politicoasa pina la capat.)

Ne-am indesat impreuna intr-un birou si nu intr-o camera de interogatoriu cum imi imaginam eu ca ar fi (am vazut prea multe filme politiste pesemne). Mi-a pus cele citeva intrebari obligatorii, de verificare ca stiu in ce tara ma aflu, cum se cheama imnul, cite stele are steagul, care e legea legii (adeca “no one is above the law”, sa vedeti ca stiu). M-a pus sa citesc si sa scriu cite o propozitie. Am fornait discret si superior. Mai tanti (m-am gindit eu), am fost eu in stare sa termin o scoala cit se poate de superioara si sa nu fiu in stare sa scriu “Alaska is the largest state”?! Usor jignita am continuat totusi sa fac conversatie, raspunzind cu ‘da’ si ‘nu’ la intrebarile doamnei, foarte neincrezatoare in ce completasem in formularul de aplicatie. Nu, nu am fost arestata niciodata, nu, nu m-am prostituat, nici pe mine nici pe altii si asa, overall, nu am facut nicio pozna care sa merita mentionata. Imi pare rau. Dar compensez si zic ca da, am inteles ce-i aia ca jur pe cravata de pionier sa fiu un bun american si da, promit sa fiu loiala steagului si lui Obama. Orisicum. Ca nu ma costa nimic sa promit. De mirare ca nu s-au gindit americanii sa puna o taxa si pe asta..

La sfirsit, mi s-a dat o scrisoare de felicitare si un sut delicat pe usa afara. Singura diferenta intre interviul pentru cetatenie si ala de la ultimul job a fost ca nu ne-am strins miinile, nici la inceput nici la sfirsit. Adevarul e ca nici eu nu m-as arunca la stringeri de miini cu cel putin jumatate din populatia din sala de asteptare..

19 comentarii:

  1. felicitari! e o realizare, nu?

    lasa ca e mai frumos asa, cu interviu personal, decat ca la canadieni unde dai un examen 'multiple choice' impreuna cu alti 100 de candidati.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. felicitari!
    si ceremonia aia (din filme)unde jurati mai multi laolalta toate alea cand e?
    ai avut emotii?
    felicitari!
    si ceremonia aia (din filme)unde jurati mai multi laolalta toate alea cand e?
    ai avut emotii?

    RăspundețiȘtergere
  4. parca am vazut un film :D
    la mine a fost altfel la interviu si nici nu m-a felicitat. n-am stiut rezultatul pana ce n-am primit hartia care ma chema la juramant.
    de-aia imi plac povestile astea - micile diferente ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari! totusi, o receptie, o grisina, o maslina dupa juramant, nimic?

    RăspundețiȘtergere
  6. @ all - senchiu, senchiu pentru felicitari!!
    Cit despre juramint.. vine, vine, e in faza de cautam o ora proprice pentru deversare online..
    Ramineti pe receptie, vom reveni!

    RăspundețiȘtergere
  7. Bravo Donna !!!!
    Sincere felicitari pt. tot ce ai reusit sa faci !Tu esti exemplul clar ca America e tara tuturor posibilitatilor si daca vrei cu adevarat ceva, se poate.Daca am inteles bine ai parasit Marriott-ul ?!O sa le para rau dupa tine .....

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari!

    Iti doresc sa ai parte de un judecator mai "animat" decat mine, la ceremonie. Dna noastra parea ca vroia sa fie oriunde, numai in sala aia, nu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Tie iti doresc dubla identitate fericita iar frumuselului motan albastru ii poruncesc sa toarca pururi bland si sa te duca peste tot pe unde ar putea sa-ti vina cheful sa mergi.

    RăspundețiȘtergere
  10. felicitari!
    dar credeam ca cetatenia americana nu se obtine asa de usor; cum s-a intamplat la tine?

    RăspundețiȘtergere
  11. @ anutza - pai, da, si judecatoarea noastra era grabita.. dar amanuntele la momentul potrivit

    @amalia - 'tui, frumoase urari, asa, ca de felicitare, toate-ntr-una! Ca la Special Deal!

    @anonim - pai nu stiu, ori par eu mai amarita, ori par de incredere, ori mai stiu .. poate avea doamna un plan de aplicanti aprobati, se apropia deadline-ul si nu se facuse numarul..
    Serios vorbind, greu e sa iti iei rezidenta permanenta. De acolo la cetatenie nu mai e decit vorba de bani si timp (trebuie sa astepti 5 ani or so).

    RăspundețiȘtergere
  12. Amalia - intentiile conteaza, cu accentul pe "conteaza"
    :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Felicitari!Peste un an si ceva trebuie sa trec si eu prin asta!

    RăspundețiȘtergere
  14. Acum esti American Dona! Felicitarile mele!
    Astept sa povestesti cum a fost cu ceremonia, cu juramantul.

    RăspundețiȘtergere
  15. Inca o realizare! Te felicit inca o data din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  16. Inca o realizare! Te felicit inca o data din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  17. ba increzut-o, aroganto, nu-ti mai ajunge fumurile la cap!in loc sa spui ce-ai facut pina sa ajungi acolo,te dai mare, in loc sa-i inveti si pe altii ce sa faca, te dai mare si te umfli in pene ca o nenorocita fara scrupule. cine a comentat acolo?prietenii tai pline de bani si fumuri?

    RăspundețiȘtergere
  18. cine te-a postat pe tine infumurat-o, cu povestea asta siropoasa, si plina de comentarii arogante? spune-i prietenului tau ori cine ti-a postat porcaria asta, sa spuna povesti adevarate, despre ce-i aici, nu povesti de adormit copilasi in scutece ca tine

    RăspundețiȘtergere

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK