luni, 11 iulie 2011

Meseria de Client

Motto: Ultima oara cind am zimbit unei vinzatoare in Romania s-a speriat.

Nu oricine stie sa fie customer, e o arta si o stiinta iar performanta se obtine prin exercitiu, va spune un shoppingar semi-profesionist. Oh, da, azi am buzunarele pline de platitudini si fraze-sablon! Sa fii musteriu e ca si cum ai fi cetatean al unei tari cu $$$ in loc de stele pe drapel. Ai drepturi si obligatii pe care le inveti din tata in fiu si te tii cu dintii de ele, pentru ca echilibrul intregii lumi e in punctul unde se intilnesc cererea si oferta.

Sunt multe lucruri la care americanii exceleaza, de la inotatori la criminali in serie, dar un lucru e sigur: stiu dom’le sa se comporte ca un consumator responsabil. Orice roman ar putea invata cite ceva din metodele si atitudinea de client american. Fiindca sunt oameni care cumpara lucruri care nu le trebuie pentru ca le e rusine sa se razgindeasca. Altii posteaza online poze cu soferi nebuni de autobuze care trec pe rosu in loc sa sune la politie. Toti ne distram la povestile cu chelneri impetinenti si patroni care isi bat joc de clienti. In fiecare al treilea magazin n-ai voie sa incerci produsele inainte de a le cumpara, uneori nici sa pui mina pe ele ca ti-o taie vinzatoarea cu privirea otelita in ani de meserie la tejghea. Iar pe steagul tricolor daca s-ar pune un mesaj ala ar fi “Marfa vinduta NU se returneaza”.

Desigur ca nu poti sa te lupti singur cu o intreaga armata de indivizi cu fruntea lata cit lama de cutit dar ai oricind dreptul ca, pe banii tai, sa spui NU. Nu, nu cumpar ce incerci sa-mi bagi pe git, nu maninc in localul tau imputit, nu cumpar produsele tale si, asa in general, nu accept bomboane pe post de rest la piine.

Americanii stiu bine care le sunt drepturile, prea bine uneori. Cit vrei sa platesti pentru produsul meu? Pai mai nimic, de fapt as vrea sa fie gratis. Ah, si sa-mi dai zece! Americanul cumpara gratar si cort si le duce inapoi dupa ce le-a folosit, desigur cu scandal, ca l-a tras la sale noaptea si friptura n-a iesit asa cum scria in instructiuni. Pe fundul oricarui camion, autobuz, camioneta, dubitza sau bicicleta sta lipit mesajul “How’s my driving?” Daca un nebun trece pe rosu in fata ta, il reclami la companie sau suni la 911. Daca educatoarea iti bate copilul, e data afara si i se suspenda licenta. Parcheaza urangutanul mertzanul in fata curtii tale? Chemi politia si-i ridica masina. Daca esti multumit de vinzatoarea de la magazin, o lauzi managerului iar data viitoare cind se fac promovari va fi luata in considerare. Iar daca s-a uitat urit la tine o reclami fiindca, pentru fiecare frustrata care si-a gresit vocatia, exista alti trei care n-au ce minca si care nu sunt superstitiosi ca amabilitatea ii poate ucide. Iar daca cumperi costum de baie, il probezi inainte, fiindca traiesti intr-o tara civilizata in care te invata parintii acasa sa-ti tragi slipul peste chiloti, cel putin pina-l platesti.

The customer is always right ar trebui tatuat in palma oricaru comersant, zice domnul Marriott cu cuvintele mele: un client caruia i-ai demonstrat ca n-are dreptate e un client pierdut. Nu e usor sa te inveti cu binele. Dar si cind te-ai invatat, nu mai poti trai altfel. Right, right?

12 comentarii:

  1. Superb! Scrii foarte frumos. Îţi citesc de un timp bun blogul, iar acum am ajuns să te ajung din urmă, acum sunt la zi cu jurnalul tău. Îmi place perspectiva pe care o ai(vezi) despre SUA şi nu numai, despre idealuri în general. Pfff, nu ştiu, mă încurc numa` în cuvinte, ideea de baza e că m-ai informat în legătură cu multe aspecte despre SUA.

    Succes în continuare!

    (Ce-aş mai avea de gând să merg şi eu într-o bună zi printr-o lume atât de manierată. Sunt încă un "copilaş"(cred eu), încă un an şi termin liceul. Iar visele mele, ...oh,

    RăspundețiȘtergere
  2. Un client dezamagit, cu dreptate sau fara, tot pierdut e! Uneori energia care o pui ca sa-i demonstrezi ca n-are dreptate, e atat de mare si risipita in van. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si totusi vanzatori naspeti gasesti si pe aici. Mai rar, e adevarat, dar e suficient 1 ca sa-ti strice ziua.

    RăspundețiȘtergere
  4. Raman la parerea ca e greu sa faci comparatie intre aici (SUA) si acolo (Romania), desi am avut o experienta placuta ultima oara cd am fost in tzara. Earnest a cumparat un ceas care nu functiona corect si vanzatoarea a acceptat sa ni-l schimbe. Ba mai mult, si-a cerut si scuze. Am auzit ca s-a deschis de curand un magazin in Bucuresti care accepta sa returnezi produsele in termen de 30 de zile (nu stiu detalii). Iar aici, in State, am fost la un magazin unde am avut o experienta f neplacuta...si ca tot americanul (ca doar ne-am americanizat la acest capitol), vreau sa vb cu managerul. Am abandonat lupta cand am descoperit ca deja vorbeam cu managerul. Desigur nu am mai calcat prin acel magazin. Atunci am fost acel "client pierdut".

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte de acord cu ce ai scris, dar am o mica nedumerire in privinta folosirii termenului "urangutanul". Ma indoiesc ca intr-un articol promovand mentalitatea vestica ar putea fi o pata de rasism tipic romaneasca.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte bine documentat este articolul tau, dar sa stii ca in toata lumea gasesti vanzatori care-ti taie cheful de a face cumparaturi dar si clienti care te fac sa-ti dai demisia de cat de nehotarati si pretentiosi sunt la cumparaturi.

    RăspundețiȘtergere
  7. La multi ani, Dona! Un an nou minunat!

    RăspundețiȘtergere
  8. E destul de simplu, noi suntem platiti prost, nu zimbim, vanzatorii la fel si se produce o animozitate intre cele 2 parti

    RăspundețiȘtergere
  9. 11 iunie 2011, tot asteptam si alte povesti americanesti

    RăspundețiȘtergere

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK