Romanian Patriot

M-am gindit la o chestie: nu poti sa traiesti in America daca nu te pierzi de-acasa. Oriunde ar fi “acasa” asta!

Dupa milenii printre colegii mei de la Marriott constat ca mai putin de jumatate sunt nascuti aici. Puah, am zis jumatate? Am cunostinte venite de prin cele mai nastrusnice tari si tarisoare, unele extrem de banale (ce-i trebuie unui britanic sa emigreze in America?!), unele chiar mai obscure decit Romanica noastra. Macar de-o Nadia Comaneci si tot au auzit astia de un roman ceva. Ne amestecam amici veniti din Jamaica, Iran, Somalia, Grecia, Ukraina, China (Oho!), India, Coreea, niste insule de prin Asia (hmm, am si uitat numele lor!..). Nu mai vorbesc de Bulgaria. Sau Polonia. Ce-i aduce pe toti aici si mai ales ce-i tine aici? Ma intrebam deunazi in gura mare vorbind cu americanca-hawaiana Donna. Uitindu-ne pe niste poze de Hawaii, mi-a povestit ca a trait o buna parte din copilarie si tinerete intr-o casa pe plaja.. stiti genul, plaja alba imensa, palmieri, cerul albastru, oceanul verde..Si atunci zic: bre, dar ce cauti tu aici, in minunatul Chicago?? Nu stateai bine acolo la casa ta de pe plaja?! Ba da, zice Donna, dar mi se urise cu binele! Soso ar jubila. De cind s-a facut American a devenit foarte patriot. Roman-patriot, desigur. E un fenomen obisnuit printre emigranti. Cu cit stai mai mult printre straini cu atit devii mai patriot. Cind a raposat Papa, toti polonezii au purtat doliu la palarie si steag in berna pe capota masinii timp de vreo 2 luni. E ceva care mie nu mi se leaga aici. Daca suntem patrioti si ne pasa de tara noastra (nu asta inseamna sa fii patriot?) ce cautam aici? Ma gindesc la Americanii aia mai Americani decit mine si restul de prima generatie de fugiti de-acasa. Au o groaza de bube in cap (or sa interzica fumatul in public si in Chicago!) dar toti stiu imnul (si-l cinta cu orice ocazie, cu mina la inima desigur), isi pun steagul si pe chiloti, sunt mindri ca au facut armata si sunt respectuosi cu presedintele lor, cit o fi de idiot. In fond isi asuma propriile fapte!

Deci, revenind la intrebarea de mai sus: ce te tine aici, dude? Si mai ales de ce se sta cu spatele privind mereu inapoi? Un motiv bun ar fi ca trebuie sa te raportezi la ceva. La ce sa te raportezi? Pai, la vecinii de pe scara. Sa moara toti din Salajean de invidie, sa vada ce de bani si de tzoale Americane avem si cit suntem de milosi si de ingrijorati de soarta politica si economica de aici de la cel putin opt mii de kilometri distanta.

Patriotismul e doar o moda, cum ar spune Americanul “patriotism is the new black”. Merge bine cu BMW-ul (a se citi “bi-em-dabal-iu) la care bagi jumatate din banii pe care-i faci sau pentru ai mai amaritzi un ditai pick-up truck-ul Dodge (masina proasta Americana, dar MARE cit un autobuz) cu costumul Armani “made in China” (O, Doamne, ce bine ca chinezii astia plini de modestie pun etichetele pe dinauntru!), ghiulul de aur cu piatra mare albastra (chestiune o-bli-ga-to-ri-e, de la care nu se abat nici Americanii) si credit card-urile (minim 2-3). Accentul te tradeaza un pic dar, hei, trebuie sa ne pastram identitatea nationala. Asta ca oricum nu il poti schimba. Cum recunosti un roman in trafic? Dupa Adi Minune ce-si duduie in boxe tristetea sufletului sau mic de stat dar mare pe dinauntru!

Deci, dupa moda Americana, ascultam muzica traditionala romaneasca (adeca “manele”) de ultima ora, downloadate de pe net direct, arboram drapelul tarii de bastina (ceea ce in Romania ti-ar atrage misto-ul etern al cunoscutilor sau si mai rau, ai fi confundat cu un PRM-ist), ne uitam la stirile de pe Protv International, citim ziarele on-line si ne pasa, mamica, ne pasa, ca, in fond, e singurul lucru care nu costa. Ce bine e sa vezi ca sunt altii si mai rau..

Dar asta nu e un lucru urit, cum ar spune un vechi coleg. Urit e sa furi, sa minti, sa injuri.. Problema e ca cu curu-n doua luntri e cam greu de inaintat si pina si Cristina, acrobata peste ocean si-a asezat cortul intr-un loc cu verdeatza si nu mai priveste cu nostalgie catre incoace. Daca trecem peste mici depresii cu substrat shopping-aresc.. Orisicit!

Stau strimb si zic sa gindesc drept, aproape obiectiv, cum ar zice Ina. Ma uit cu duiosie la amici in stinga si-n dreapta care pierd zile din viata lor incercind sa recompuna zile din viata lor dupa principiul “ce-ar fi fost daca..” tocind marunt telefonul si internetul, ca si cum viata lor ar avea vreo legatura cit de mica cu viata de dincolo. Ca si cum e cineva acolo care iti masoara realizarile si infringerile, care sa-ti spuna ce sa faci, care te aplauda sau te trage de urechi, te invidiaza sau te consoleaza, unii care spera poate la o invitatie. Sa te vada lumea cum te misti tu in Lumea Noua ca pestele in apa.

Hei dudes, wake up! Oamenii aia au si ei treburile lor, suntem niste matusa din America, cineva de care se vorbeste mereu frumos caci e prea mult de cind iti facea mizerii si le-ai uitat. O data mi se spunea ca n-am suflet. Acum mi se spune ca sunt obiectiva. Ce bine e totusi sa fii roman in America!

16 feb. 06