Jack Lives Here
Asadar, cu masina burdusita, am zis adio scurt frumosului
Inca ma uimeste de fiecare data cind plec la drum intins cit de bine intins e drumul. La 80-90 mile/ora soseaua se intinde perfecta in fatza. Mai ales dupa ce iesi din zona Chicagoland, un fel de Bucuresti al zonei.
Cind am ajuns aproape de Louisville mi-am ridicat capul din aparatul foto. Parca mirosea a ceva ciudat.. Da, mirosea a Kentucky! Ceva spectaculos nu s-a intimplat pe tot parcusul traversarii statului de sus in jos, desi am fost foarte atenta, dar sigur trebuie ca e ceva acolo, ca prea suna bine: Kentucky, cu accentul pe y. Poate ne vom intoarce.
Se facuse aproape seara cind am intrat in
In fiecare circiuma cinta live trupe de country music si lumea danseaza, imbracata asa, ca-n filmele western... cum sa-i zic.. port popular?! Ce nu e bar e ori magazin de muzica ori de echipament de cowboys. Expensive cizme, macar $500 perechea, e adevarat, dar din blana de aligator american (sau tot chinez?!). Fiecare vinzator are un tata-frate-unchi care e sau a fost producator de muzica, sau cintaret, sau chitarist. Sau a sters macar o data praful de pe un mixer. Ulterior am aflat ca exista si o zona bogata in Nashville, unde locuiesc vedetele din business, de la Faith Hill pina la Keith Urban. N-am vazut, nu cunosc, zic ce-am auzit!
In schimb aproape mi-a ghicit Regele Elvis in
Concluzia e simpla, un stiu daca nashvillenienii au zacaminte naturale, clar n-au muzeu Coca-Cola si nici plaja n-au, dar in noaptea aia am visat ca strazile erau pavate cu CD-uri. De platina, desigur. Care cinta cind calci pe ele. Eram cu Jack la o masa iar Kenny Chesney imi cinta din vioara la ureche Old Blue Chair.. cam ca mai jos..