joi, 31 ianuarie 2008

Atentie, romani traverseaza America! (II)

Jack Lives Here

Asadar, cu masina burdusita, am zis adio scurt frumosului Chicago si ne-am asezat comod pe Interstate 65, directia foarte sud. Cind am terminat cafeaua de dimineata si conversatia incepuse sa devina lucida, tocmai treceam prin Indianapolis. Unde, in afara de cursa anuala de Formula 1 nu se intimpla nimic memorabil. Asa ca am schimbat muzica. Sa cinte Parazitii si in statul Indiana, carevasazica!

Inca ma uimeste de fiecare data cind plec la drum intins cit de bine intins e drumul. La 80-90 mile/ora soseaua se intinde perfecta in fatza. Mai ales dupa ce iesi din zona Chicagoland, un fel de Bucuresti al zonei.

Cind am ajuns aproape de Louisville mi-am ridicat capul din aparatul foto. Parca mirosea a ceva ciudat.. Da, mirosea a Kentucky! Ceva spectaculos nu s-a intimplat pe tot parcusul traversarii statului de sus in jos, desi am fost foarte atenta, dar sigur trebuie ca e ceva acolo, ca prea suna bine: Kentucky, cu accentul pe y. Poate ne vom intoarce.

Se facuse aproape seara cind am intrat in Nashville, Tennessee, prima oprire a expeditiei. Deja schimbasem muzica cu ceva vesel si country, sa nu se supere co-mesenii pe noi. Caci Nashville chiar e capitala muzicii populare (cum ar veni!) si altceva nici n-am auzit. Am parcat in buricul tirgului la un frumos lacas cu paturi moi si vedere la downtown, am agatat apatul foto de git si am purces in explorari. Am luat cu asalt orasul pe care l-am puricat stradutza cu stradutza pina am cazut jos de oboseala si uimire. Caci imi pare ca singurele doua industrii ale zonei sunt muzica country si cizmele (respectiv palariile) de cowboy. Ultimele desigur made in china. Never mind. La fiecare coltz de strada cinta la chitara baieti cu barba si cu cizme, desigur din repertoriul CMT. CMT e un fel de MTV al muzicii country, post national cu emisia in chiar inima downtown-ului. De a carui echipa de filmare iesita la intervievat pe strada ne-am impiedicat cel putin o data.

In fiecare circiuma cinta live trupe de country music si lumea danseaza, imbracata asa, ca-n filmele western... cum sa-i zic.. port popular?! Ce nu e bar e ori magazin de muzica ori de echipament de cowboys. Expensive cizme, macar $500 perechea, e adevarat, dar din blana de aligator american (sau tot chinez?!). Fiecare vinzator are un tata-frate-unchi care e sau a fost producator de muzica, sau cintaret, sau chitarist. Sau a sters macar o data praful de pe un mixer. Ulterior am aflat ca exista si o zona bogata in Nashville, unde locuiesc vedetele din business, de la Faith Hill pina la Keith Urban. N-am vazut, nu cunosc, zic ce-am auzit!

In schimb aproape mi-a ghicit Regele Elvis in palma (see poza) si l-am gasit pe Jack. Jack Daniels, cum care Jack?? Era intr-un bar din Nashville. A zis ca are o distilerie pe aproape, oleaca mai la sud, chiar in drumul nostru, sa trecem oricind sa bem impreuna un paharel, mai stam la povesti!

Concluzia e simpla, un stiu daca nashvillenienii au zacaminte naturale, clar n-au muzeu Coca-Cola si nici plaja n-au, dar in noaptea aia am visat ca strazile erau pavate cu CD-uri. De platina, desigur. Care cinta cind calci pe ele. Eram cu Jack la o masa iar Kenny Chesney imi cinta din vioara la ureche Old Blue Chair.. cam ca mai jos..

luni, 28 ianuarie 2008

Atentie, romani traverseaza America!

Sa fi fost vreo 3F grade afara cind m-a izbit ideea ca cea mai simpla metoda de a evita frigul e sa te asezi acolo unde e cald! Adica –si aici vorbesc din proprie experienta deja- in Florida. Asa ca l-am mai scuturat pe tatucul Marriott de niste rezervari la oferta “buy one half price get two free”, am reparat masina si ne-am zis ca ce-ar fi s-o si verificam. Ei bine, am exagerat, poate n-avea nevoie chiar de o excursie de 2.800 de mile (aproape 4.500 km) dar, hei, asta-i viata!

Si cum stateam noi linga usa, cu bagajele facute, asteptind sa treaca octombrie-noiembrie si-o jumatate de decembrie, ne-am trezit ca ne trebuie o harta foarte mare, mult mai mare, sa incapa toata America, in detaliu. Pe care aproape ca am traversat-o de-a lungul.

Am umplut o masina cu tot ce-i trebuie romanului in viata, ca doar nu le cara in spate. Ma mir si acum de tot felul de chestii fara de care nu stiu, dar am simtit ca nu pot trai. Plus colectia completa de maieuri, slapi si costume de baie si, desigur, noul set de crose de golf. Pai, da, ca nu se mai poate, v-am zis, nu se mai putea.

Numai plapuma si patinele nu le-am luat.


Va urma..

duminică, 20 ianuarie 2008

I Support

Ce sa fie, ce sa fie? Ei bine, niste oameni de bine si carora nu le lipseste simtul umorului ba dimpotriva mi-au facut cel mai spectaculos si neasteptat cadou de mos: un suport de banane. Careia i-am gasit imediat o utilitate: am agatat punga de piine in ea! Ca banane n-am. De ce n-am e o intrebare interesanta. N-am fiindca am picat din romania ca din bananier si dupa ce mi-am luat o suta de perechi de blugi si o suta de perechi de tenisi, am mincat si tone intregi de banane pina mi s-a luat. Cheers pentru anii in care singura coada la care mama ma putea convinge sa stau era aia la banane. Verzi, verzi, de nicio saptamina nu le ajungea sa se coaca. Si inca o data cheers pentru alea doua banane pe care i le-am carat lu’ sor-mea din Germania si care nu i-au placut, pentru ca ea s-a nascut tirziu cind bananele nu mai existau decit in povestirile celor batrini. Asadar, le-am mincat toate bananele americanilor si acum sunt linistita. Nu mai tresar la vazul lor, asa cum nu ma mai impresioneaza nici mozzarella, natural orange juice, somon afumat ori Jack (Daniels). Simt ca in mine creste usor o americanca adevarata, simt ca in curind voi trece pe produse pe baza de soia, voi refuza apa de la chiuveta (as been gross!), voi cumpara doar produse organice (ieri am baut prima bere organica, n-am nicio scuza!) si voi incepe sa ma implic in diverse campanii umanitare, din genul “I support”… de exemplu Asociatia pentru Protectia Bananelor Coapte (APBC).

Pentru exemplificare, see mai jos “a breakthrough technology, a breathtaking design, heartbreaking divine inspiration, a marvelous masterpiece, a thrilling experience”. Am onoarea sa va prezint insusi Suportul de Banane. Five thumbs up, please!

Nota autorului: Bananele sunt un nume generic valabil pentru orice lucrusor care mi-a fost refuzat pe vremea lu Impuscatu’.

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK
View Dona Eliescu's profile on LinkedIn