vineri, 4 mai 2007

M-AM FACUT AMERICANCA

M-am facut americanca. Cred. Ori tind spre asta, asa asimptotic, gen n-o ajung niciodata acolo dar ma apropiu (cum ar fi spus profa de algebra din facultate).

Zic asta in urma unei ample introspectii, parte a unui studiu longitudinal cum ar zice americanii mei marketarii care sunt destepti ca sunt indieni, cum ar fi proful de unelte si scule de marketing (asa se traduce cursul!).

Inca mai tin legatura cu unii din prietenii din Romania, aia care isi mai aduc aminte de mine si mai raspund cind cind in cind pe la emailurile mele usor disperate. In conversatiile noastre trans-oceanice constat ca am inceput sa arunc din ce in ce mai multe cuvinte americane (not english, dude, american!). Asumez ca inca sunt simpatica amestecind limbile si provaiduesc buna dispozitie in jur. Pina o sa uit sa acordez apropriat subiectul cu predicatul. Eventual n-o sa mai nimeresc nici terminatiile corecte ale limbii romane la verbele americane.

Dar ce ma incurca mai tare e ca mi se pare ca prietenele mele romanesti devin pe zi ce trece din ce in ce mai intelectuale. Ceea ce de fapt ma duce cu gindul la faptul ca poate de fapt eu ma micsorez in sistemul de referinta dat. Adeca .. nu prea mai ascult muzica, parca nu mai citesc ca in vremurile de trista amintire, nu ma mai uit la filme decit intimplator, nu sunt afiliata la nici un cenaclu literar-artistic iar discutiile noastre devin usor prea filozofice si uneori ma plictisesc. Ba chiar recunosc sportiv ca am si dansat la concertul 3SE.

In schimb m-am imbolnavit de carierism. Am inceput prin a invata sa ma misc ca o pisica pe masa cu pahare printre platitudini si conversatii de salon. Asta am constatat-o brusc intr-o dimineata de luni cind am fost sunata sa mi se ofere o pozitie mai buna in companie pe care am acceptat-o spunind, citez: “Thank you, I really appreciate and I look forward to working with you!” N-a durut, a fost firesc si aproape sincer. Nu mi s-a facut rau, nu mi s-au varsat principiile pe jos si nu mi-a cazut nici nasul. Nu s-a intimplat nimc, viata si-a urmat cursul firesc. Hmm!.. Cind as putut sa zic exact ce gindeam si anume: “mersi draga, inteleg ca n-ati gasit unul mai prost dar mai ascultator, cu gura si cu pretentii mai mici.. oricum mersi, abia astept sa va scot din sarite si pe voi!”

Am inchis telefonul si primul gind a fost: avea dreptate Cristina, trebuie sa invat sa joc golf, alfel n-am nici o sansa sa fac cariera in tara asta. Apoi am facut un mic calcul pe hirtie avantaje-dezavantaje si cit imi iese pe cecul de la sfirsitul saptaminii si mi-am continuat de completat Resume-ul. Am mai indesat in virf o noua functie insa. A trebuit sa inventez un job description ca deocamdata nu am nici un habar cu ce-o sa-mi justific salariul, eu vroiam doar sa o enervez pe sefa mea cind am aplicat, nu m-am asteptat sa si cada in cursa micutzii.

Asadar, deocamdata m-am facut un fel de contabil. V-am zis, habar n-am ce pozitie tocmai am acceptat dar fiind in accounting presupun ca are ceva legatura cu contabilitatea.

Am stat si am analizat aceasta chestiune ca un analyst ce voi fi si am senzatia ca totul decurge de la bani. Inainte tratam depresia prin terapie de shopping. Dar ce ma fac cu depresia post-shopping?! Caci numai gindul ca scot cu minutza tremurinda din micutzul meu buzunaras fluturator niste zeci de mii de dolari pe scoala asta ma motiveaza pina peste poate si ma imbolnaveste de carierism pina in capatul celui mai din fund rind de neuroni. Americanul din mine spune ca e o investitie. Romanul ramas e mihnit. Ce Mertzan si-ar fi luat cu banii astia...

Drept pentru care pun si fundul capului si occipitalul care-l sprijina la treaba sa fiu o studenta de A pe linie, sa ma bage si pe mine cineva in seama ca aici n-am reusit sa impresionez pe nimeni cind le-am zis ca am terminat Cibernetica in ASE.

Si-mi amintesc de Braila, colegul de facultate, care prin anul 3 spunea ca daca pina si Dona trece la Microeconomie facultatea aia e de rahat.

Nu-mi pare rau decit de-un singur lucru: daca stiam ca ma primesc la scoala asta (altfel cotata in primele 10 din America), incercam si la Harvard. Numai de-a naibii, sa-i fac si pe aia de rusine, potrivit teoriei de la Braila!

4 mai 2007

I SUPPORT JACK

I SUPPORT JACK
View Dona Eliescu's profile on LinkedIn