Ieri, asa cam dupa prinz, pe la 1 si ceva si pina pe la 3 a fost primavara. Apoi pina spre seara a venit vara. Daca nu ieseam la lunch pierdeam si primavara asta..Nu ca nu mai am subiect de conversatie dar e un lucru care ma uimeste in fiecare dimineata: vremea in Chicago!
Alaltaieri erau -3 grade si fulguia usor. Ieri au fost 15, cu nori. Azi sunt 27, soarele arde pe cerul perfect curat albastru si nu mai stiu cum sa dau mai repede jos toate pulovarele de pe mine. Dar nu ma las pacalita caci imi amintesc cum, in urma cu trei ani, cam pe vremea asta, am traumatizat cele 30 de mii de maieuri cu care am venit din Romania si la care m-am uitat saptmaini in sir intrebindu-ma daca o sa-mi fie de vreun (a se citi vre un!) folos vreodata.
Chicagoienii au o vorba: “If you don’t like the weather in
Iar axioma nu e valabila doar pentru primavara sau toamna. Oricum ele saracele au o vaga semnificatie, mai mult simbolica, ca daca dormi mai mult intr-o dimineata poti sa le ratezi. Dar orice se intimpla cind se intimpla se intimpla brusc. Brusc asa cam cum face stinga de pe banda din dreapta o femeie la volan. Am ajuns ca atunci cind plec de-acasa imi arunc pe bancheta din spate umbrela, costumul de baie, manusile, o pereche de cizme, un fular, sandalele, un maieu, o geaca si neaparat sezlongul de plaja (asta nu stiu de ce-l car cu mine!). Intr-o vreme aveam in masina si o paturica, in caz ca Doamne-fereste ramin cu masina-n pana sa nu mor degerata pina vin baietii cu masina de tractare sa ma ridice. Ceea ce nu mi s-a intimplat. Inca.
Therefore (cum am invatat eu la scoala), fiecare zi e o surpriza, ca un ou kinder. Apropo de kinder, si daca nu as simti frig sau caldura as putea aprecia vremea dupa urletele si chirailelile copiilor bulgari, mexicani si de alte nationalitati in fata blocului, cu tabara chiar sub fereastra mea. Cu cit mai cald cu atit mai galagiosi.
Dar revin, fiecare zi e o surpriza.. Drept pentru care in fiecare dimineata, privind magnoliul (cum ce-i aia, pomul care face magnolii!!) din curtea institutiei ma intreb daca aici in America de nord-vest pomii o sa se mai ocupe mult de facut flori sau or sa faca direct fructe, asa, ca sa nu mai piarda vremea cu prostii pentru instabili emotional. Si ma mai gindesc ca ce bine ca nu mi-am luat masina aia decapotabila la care visam, ca as risca sa-mi ninga in ea intr-o clipa de neatentie, cit intru sa-mi cumpar o guma si ratez toamna.
Oricum, pina termin de scris povestirea ma tem ca iar vine iarna asa ca ma duc sa ma culc ca probabil miine dimineata trebuie sa ma trezesc devreme sa razuiesc flori de gheata de pe parbriz. Si, in plus, am un feeling ca trebuie sa-mi mut din nou echipamentul de iarna in portbagaj.
